Tuesday, August 2, 2016

2016 07 31 Oas-Gutai-Tibles - ziua 3 - Botiza - Romuli

Botiza. Sosea. Saua Botiza. Marcaj nou? (nu cred). Cobor. Valea Ariesului. Banda galbena.


Sa. Ocolit Vf. Hudiesu. Ienupar -desis-panta. Plans. Regasit marcaj si directie:


Mai trebuie lucrat nitel la standarde pentru marcaje.


Marcaj excelent. Poteca nebatuta. Vf. Arcer pare ca se departeaza. Defrisare. Urcare abrupta. Ceata.


Nimic mai adevarat.


Vf. Tibles.


Nimeresc Pasul Setref?


Poteca lipsa. Stanga/dreapta? Macar daca aveam o armura. Plans din nou.


Poteca ingusta. Defrisare. Valea Mesteacan. Valea Fiad. Drum. Praf. Peste deal direct in Romuli.


Rezumat:


2016 07 30 Oas-Gutai-Tibles - ziua 2 - Pasul Neteda - Botiza

Padure. Marcaj vechi. Defrisare. Brambureala mica.


Brambureala mare. Frustrare. Busola. Desis. Intors. Poiana. Prisaca. Turma. Caini.


Drum bun. Marcaj prost. Poiana Prislop.


Brambureala mica x3. Defrisare.  Piatra Varatecului.


Vf. Varatec


Marcaj inexistent. Drum. Desis. Gresit. Busola. Intors. Stana. Caini. In sfarsit Saua Varatec. (ce simplu pare de aici...)


Vf. Secu.


Potop!


Sperietura. Fuga. Creasta ascutita. Poteca lipsa. Over and out! Stanga. Valea Secu. Botiza.


Rezumat:




2016 07 29 Oas-Gutai-Tibles - ziua 1 - Chiuzbaia - Pasul Neteda

Marcaj punct albastru. Poieni. Iarba uda. Dus. Padure. Urcare abrupta. Stanci.


Izvor. Vf. Ignis. Antene. Priveliste spre Baia Mare,


si spre Creasta Cocosului.


Culegatori. Padure. Turme. Caini. Pierdut poteca. Drum.
Pasul Gutai.


Poteca buna. Marcaj. Crasta Cocosului.


Spre Vf. Gutai. Poteca pierduta prin tufe de afine si ienupar. Zgarieturi. Ceata.


Pasul Neteda. Seara dormit la Cavnic.
Rezumat:




Wednesday, September 2, 2015

2015 09 02 Descriere traseu Trans Carpati Meridionali

Ziua 1: Azuga - Plaiul Foii : 53km
Din extremitatea nordica a peronului garii din Azuga se pleaca pe marcaj pe Valea Grecului. Marcajul este bun si refacut dar trebuie avut grija ca imediat ce se intra pe vale coteste la dreapta pe un drum forestier care ne scoate de pe vale si urca pe cresta din dreapta. Se ajunge la Cabana vanatorilor de munte din saua La Cleste, care se ocoleste pe stanga. Din sa, directia Diham, apoi Pichetul Rosu, Prepeleac, Bucsoiul, Omu, Drumul de Granita, Refugiul de sub Vf. Batrana, Poiana Gutanu, Moeciu de Sus (pe creasta), Fundatica (pe traseul de coborare de la bucla 2 Ecomaraton), se ocoleste scoala din Fundatica pe dreapta si se iese in drumul asfaltat pe care se merge cam 500m, imediat dupa o pensiune la stanga direct catre drumul ne-asfaltat catre Sirnea, Sirnea – centru, Curmatura Groapelor, poiana Grind, refugiul Grind, Vf La Om, Lanturi, Spirlea, Plaiul Foii. Nu sunt probleme de orientare sau marcaj lipsa. 

Ziua 2 Plaiul Foii – Balea : 56km
Plaiul Foii – Rudarita, Saua Tamasului (putina atentie cand se ajunge in creasta, drumul continua drept inainte prin defrisare si nu exact pe creasta), mai apoi poteca se pierde de cateva ori printre braduti, si fara mare problema se iese in gol sub varful Comisul. De aici traseul de creasta al Fagarasului nu pune nici o problema, fiind bine marcat si batut. 

Ziua 3: Balea – Caineni (Raul Vadului) 40km
In continuare treseul de creasta: Laita, Caltun, Strunga Doamnelor, Negoiu, Custura Saratii, Scara, Avrig, si se continua pana in saua Apa Cumpanita unde se face stanga pe un drum ne-asfaltat (apare marcaj triunghi albastru, refacut). Drumul te conduce pe o creasta si continua cam 3km pana cand intr-o poiana sub o stanca apare in dreapta un vechi drum de TAF care ne scoate direct in Valea Satului (Caineni). Continuam drumul pe vale pana in Caineni (cam 10km), trecem podul, urmam trotuarul pe partea stanga a drumului national si la prima trecere de pietoni schimbam drumul pe partea dreapta. Aici gasim un drum ne-asfaltat, il urmam, trecem podul de cale ferata si imediat iesim la dreapta pe malul Oltului unde gasim alt drum lat ce ne scoate intr-un km la Motelul Raul Vadului (redenumit Chisinau). (posibilitate doar de cazare, masa mai bine la Balta Verde 500m mai jos). 

Ziua 4: Caineni (Raul Vadului) – Obarsia Lotrului 68km
Traseul marcat pleaca pe un drum de caruta de-a lungul unui gard. Este bine marcat. Face multe serpentine, apoi intra intr-un drum forestier mai lat. Apare in continuare marcaj. Trebuie atentie ca sa nu ne fure drumurile care pleaca de-a coasta in stanga si sa ramanem tot pe creasta (Coasta Cainenilor). Drumul trece printr-o poiana, creasta se domoleste (sa) apoi urca pana intr-o mare defrisare. Marcaj in continuare bun. Curba de nivel, stana veche, serpentine si se iese sus pe dreapta crestei. Drumul ne conduce pana inainte de Vf. Sterpu, cand o coteste pe piciorul Sterpu spre sud. Noi urcam direct pe linia crestei si prindem franturi de poteca slaba si uneori marcaje pe jumatate sterse. Linia crestei se continua foarte clar pana pe Vf. Voinesita. Aici coteste la stanga (S-V) si intra in padure. Marcaj din nou bun. Poteca de creasta prin padure, poiana, se intra pe un drum de curba de nivel, din nou marcaj bun. Se iese intr-o poiana in care se abandoneaza drumul si se prinde poteca ce urca spre vf. Negovanul Mare. Apare marcaj. La inceput prin padure, apoi prin gol. Poteca vizibila cu marcaje pe alocuri continua pe creasta destul de evident. Urca toate varfurile, dar ocoleste Vf. Steflesti unde se si orienteaza mai mult spre sud-vest. Primul varf dupa Steflesti este Cristesti, unde apare deja o urma vaga de drum. Noi am gasit urme proaspete de 4x4. Drumul continua pana in pasul Tartarau trecand peste varfuri domoale. Nu mai apare marcaj, dar nu este greu de urmarit creasta cu o harta in mana. Nu am gasit coborarea direct catre Obarsia Lotrului (banda rosie) (ciobanii spuneau ca nu este prea simplu, marcajul nu mai se vede, plus ca era deja noapte). Din Pasul Tartarau am coborat pe sosea pana in Obarsia Lotrului.

Ziua 6: Obarsia Lotrului – Lainici 42km
Pe Transalpina catre Ranca – se iese pe drum neasfaltat inainte de un pod - Lacul Calcescu (cruce rosie – bine marcat), iesit in creasta urmand poteca marcata cu triunghi rosu pe stanga lacului. Se ajunge in marcajul (foarte bun) banda rosie care se continua spre vest pana pe Vf. Parangul Mare. Apare indicator cu directia Lainici (punct rosu) ce coboara pana pe Vf. Tapul de unde dispare. Noi am avut parte de vizibilitate buna asa ca am continuat peste Vf. Grivelor, apoi direct in jos catre o stana aflata la liziera cu padurea. Se trece prin stana si se continua pe drumul de 4x4 in padure unde reapare marcaj vechi. Drumul iese in alta poiana si continua apoi pe o curba de nivel printr-o padure de brad. Iese din padure in alta poiana si urca catre Vf. Recii pe care-l ocoleste pe dreapta. Atentie! Drumul catre Lainici continua spre dreapta si nu asa cum scrie gresit pe indicator. (Lainici prin Valea Chitului). Continuind la dreapta apare un al doilea indicator (de data asta este bine), drum pe curba de nivel descendenta, ajunge la o stana. Se urca nitel catre creasta din stanga stanii (vest), vizand o stanca mare pe care se afla un punct rosu si o sageata. La intrarea in padure, marcajul se pierde si trebuie urmate potecile facute de oi cumva tot inainte avand creasta in dreapta. La cca 200-300m apare o poienita cu un indicator, pe care daca-l urmam prindem o poteca ce coboara in Valea Chitului. Pe alocuri apare marcaj triunghi rosu. Valea este salbatica si plina de vegetatie, inaintarea se face cu greu. Se iese pe malul Jiului opus fata de Manastirea Lainici. Pentru traversat se continua drumul cam 1km pana la un pod vechi din beton. 

Ziua 7: Lainici – Complex Cheile Butii 46km
Se urmeaza directia Schitul Locurele pe drum neasfaltat, marcaj punct rosu si albastru. Se prind cateva scurtaturi prin padure. La Schit punctul rosu nu mai apare. Se urmeaza punctul albastru care conduce la inceput pe un drum, apoi o poteca minuscula urca pe o vale plina de vegetatie (urzici la greu) pana intr-o creasta secundara. Marcajul se duce catre dreapta (est), noi am continuat stanga (vest) pana am iesit in creasta principala pe care am continuat-o spre dreapta (nord) pana la iesirea in golul alpin. Nu apare nici un fel de marcaj. In gol din dreptul unei vechi stane se intra pe un drum de 4x4 pe care-l urmam pana sub Vf. Straja. Drumul continua evident pe curba de nivel, ocolind varful pe stanga. Din pacate drumul coboara mult si intra in padure, asa ca trebuie sa-l parasim si sa cautam poteca de curba de nivel. Este abia perceptibila, apar si cateva marcaje, dar in scurt timp tufele de afine si ienupar ne obliga sa urcam catre creasta peste niste bolovani. In creasta regasim o urma de poteca si marcaj. Poteca merge pe curba de nivel pana intr-o sa, urca Vf. Lui Frata si coboara in alta sa sub Vf. Coarnele pe care-l lasa in dreapta. Poteca se orienteaza apoi catre Vf. Muncel fara a urca pe acesta il ocoleste pe dreapta. Aici intra in padure, unde reapare marcajul. Se urmeaza creasta printr-o zona de defrisare. Trecem o sa impadurita si urca pana in alta poiana. Vf. din fata se ocoleste pe dreapta (izvor) apoi urca spre Vf. Sigleu Mic (cruce mare pe vf). Poteca continua pe creasta spre vest, catre Vf. Sigleu Mare pe care-l ocolseste pe curba de nivel catre stanga pana in zona unor stane vechi parasite. De aici apare un drum de 4x4 care ne scoate in Campul lui Neag exact la barajul de la Valea de Pesti. (se pot taia curbele printr-o succesiune de poieni). Pana la Complexul Cheile Butii se continua pe drumul asfaltat (+800m fara asfalt). 

Ziua 8: Complex Cheile Butii – Saua Prislop 69km
Imediat dupa complex se face la dreapta prin padure. Se iese dupa niste serpentine scurte in drumul neasfaltat care ne duce fara probleme la Cabana Buta. Se continua pana in Saua Plaiul Mic. Aici se orienteaza la stanga si se urmeaza poteca prin jnepenis pe marcaj banda rosie. Se intra in Godeanu. Marcajul este excelent, nu sunt probleme deloc. Noi am gasit si izvoare. Pana imediat dupa Vf. Godeanu unde se coboara spre Cerna Sat, marcajul si poteca sunt foarte bune. Imediat dupa, la urcarea catre Vf Olanelor dispare mai intai marcajul apoi si poteca. In continuare pana sub Vf. Arjana este o lupta continua sa gasesti o poteca printre tufe de iarba, de afine si bolovani, cautand sa nu te abati de la linia crestei. Nu am vazut nici un marcaj. Totusi urmarea crestei nu este foarte dificila pe vreme buna.

Ziua 9: Saua Prislop – Motel Dumbrava 12km
Intr-o sa inainte de varf (venind pe creasta principala dinspre nord) apare indicator si marcaj. Se urmeaza destul de usor peste varf si apoi se coboara in partea dinspre sud pe o serie de grohotisuri. Aici banda rosie dispare. Incercarea de a continua creasta a fost o proasta inspiratie. Culmea este ca apare marcaj (sporadic), dar nu exista poteca. Este efectiv o jungla. Noi am razbit vreo doi kilometri pana cand campuri intregi de rugi de mure inalte cat omul ne-au barat creasta. Ne-am intors si am urmat drumul neasfaltat prin Dobraia si de la bisericuta am prins coborarea catre Motel Dumbrava pe punct albastru/rosu. 


Monday, August 31, 2015

2015 08 30 Etapa8 Trans Meridionali - Vf.Arjiana-Motel Dumbrava

Ne trezim dupa 4 ore de somn. Mancare si apa nu prea mai avem, asa ca plecam imediat sa ne incalzim. Stana din șa s-a trezit si ea, dar oile si majoritatea cainilor pleaca spre pășune inainte sa ajungem noi. Bucurosi ca am scapat de problema incepem urcarea spre vf. Arjiana. Avem si marcaj! Depasim varful, facem un ultim exercitiu de echilibristica pe creasta stancoasa si pe grogotisurile de la baza si ne gasim in fata unei optiuni: majoritatea termina Creasta Cernei aici coborand direct la Motelul Dumbrava. Dar, eu as vrea sa ajungem pe creasta pana la Herculane. Informatii despre traseu nu avem. Cineva ne spunea chiar ca toata creasta Cernei este bine marcata. In teren insa avem parte de probleme mari. Depasim cateva poienite si intram in padure. Marcajul apare sporadic, dar nu este nici o poteca! Copaci cazuti, rugi de mure, urzici, bolovani, o adevarata jungla. Cu greu strabatem un kilometru intr-o ora. Cand in fata noastra apare o zona a unei foste defrisari plina cu rugi de mure si cum alte drumuri ocolitoare nu gasim, ne hotaram sa ne intoarcem si sa coboram spre Motelul Dumbrava. Creasta Cernei se termina aici pentru noi.
Jos la Motel ne asteata Ioana, care a avut de indurat, ca orice sotie iubitoare, cateva portii mari de emotie de-a lungul acestei Traversari. Multumesc lui Dumnezeu pentru aceste minunate clipe traite. O sa revin cu concluzii. 

2015 08 29 Etapa7 Trans Meridionali - Cheile Butii-Vf. Arjiana (Cernei)

Plecam nerabdatori dimineata la ora 5:30. Urcarea pana in saua Buta Plaiul Mic a mers usor. E ora 8. Admiram panorama Muntilor Retezat ce se deschide in fata noastra. Vremea este superba. Noi o cotim catre vest si in scurt timp intram in masivul Godeanu. E o premiera. Nu am mai fost pe aici niciodata. Descoperim un munte de o frumusete aparte. Strabatem un fel de platouri legate prin sei in timp ce in staga si in dreapta defileaza caldari spectaculoase. Ici-colo, cate un lac rupe monotonia. Dar mai ales: linistea. In afara a doua turme de oi nu intalnim picior de turist. Marcajul banda rosie este impecabil. Trecem de vf. Godeanu pe la ora 4 dupa-amiaza. Imediat ce trecem de marcajul care se lasa spre Cerna-Sat intram in alta lume. Dispare marcajul. Apoi dispare si poteca. Gasim sporadic urme de drum acoperit cu iarba sau poteci de oi. E clar: am intrat in Muntii Cernei. Se lasa noaptea. Mancam un sandwich si ne echipam de mers noaptea. Rasare si luna. Am fi avut suficienta lumina pentru o poteca normala, dar aici este vorba de poteci minuscule, tapsane de iarba, tufe de afine si ceva pietre si bolovani printre ele. Ne luptam pentru fiecare metru. Picioarele noastre obosite de atata drum o incaseaza urat. Depasim varf dupa varf . Nu le tinem socoteala, harta este prea vagă. Lumina lunii ne ajuta sa vedem directia. Macar nu sunt oi si caini. Intalnim un grup de turisti care dorm in creasta. Suntem bucurosi sa schimbam cateva vorbe. Ei zic ca nu ar mai fi mult. Pe la ora 2 avem ceva probleme de orientare. Creasta devine brusc impadurita. In fata este Vf. Arjiana, dar in saua care ne desparte de varf se afla o stana. Hotaram sa nu incercam sa trecem pe langa stana noaptea. Ne bagam sub creasta si ne culcam. Bivuac.







Friday, August 28, 2015

2015 08 28 Etapa6 Trans Meridionali - Lainici-Cheile Buții

Trezit. Spalat. Rugaciune. Mancat. Imbracat. Plecat. Urcat. Gafait. Pierdut. Obosit. Urzicat. Minunat. Orientat. Soare. Creasta. Drum. Pustiu. Pierdut. Cautat. Dezorientat. Gasit. Bucurat. Caldura. Drum. Izvor. Apa. Rece. Baut. Afine. Culegatori. Mizerie. Defrisare. Oboseala. Varf. Stânci. Cruce. Stane. Drum. Poieni. Coborare. Durere. Genunchi. Ajuns. Fericit. 

Thursday, August 27, 2015

2015 08 27 Etapa5 Trans Meridionali - Obarsia Lotrului-Lainici

Azi - lene. Plecam la 6:30! Frrrig! Asfalt. Admiram bucati din Transalpina care au inceput sa fie maturate de apa. Intalnim zaci de culegatori de ciuperci. Jnepeni. Capete lovite. Stanca uda aluneca. Piciare lovite. Lacul Cîlcescu straluceste in soare. Iesim in creasta repede. Vederi superbe. Caldari glaciare. Varfuri. Nori. Poate cam multi. O sa ne ploua? Grabim pasul. Intalnim 4 turisti. Ajungem pe Vf. Parangul Mare. Un nor acopera varful. La vale! Marcajul, la inceput bun, dispare. Parca-l vad pe Dorel cum a gasit o scuza sa plece acasa cu vopseaua. Continuam dupa harta. Stane. Gasesc indicatoare turistice contradictorii. Sun la Salvamont. Varza! Un cioban ne lumineaza. Gasim coborarea pe Valea Chițului. O maceta ar fi fost utila. Cred ca toate plantele care inteapa erau prezente. Iesim in sfarsit la Lainici. Ioana ne asteapta. Bucurie. E ora 17:30. 

Wednesday, August 26, 2015

2015 08 26 Etapa4 Trans Meridionali - Raul Vadului-Obarsia Lotrului

Ora 6 ne gaseste urcand din Valea Oltului. Entuziasm. Pe masura ce urcam valea ramane in urma inecata in ceata, iar noi mergem prin soare. Exploatari forestiere. Marcaj lipsa. Liniste. Marea majoritate a stanelor sunt goale. Ajungem in creasta. Urcam si coboram o multime de varfuri si sei. Pustiu. Nici macar un turist. Se strang nori. Plouă. Usor. Ne pierdem rabdarea cu numaratul varfurilor pe care le urcam. Ploaia se opreste. Marcajul dispare. Se lasa noaptea. Luna lumineaza bland. Piciarele mele se misca prin iarba uda, dar am senzatia ca stau pe loc. E unul din momentele acelea care te duc cu gandul la maretia lui Dumnezeu. Un cioban ne explica sa nu mai cautam marcajul direct spre Obarsia Lotrului. Lipseste. Lungim prin pasul Tartarau si 5km pe asfalt. Ajungem la 22.

Tuesday, August 25, 2015

2015 08 25 Etapa3 Trans Meridionali - Bâlea-Câineni

Plecam la 6 din caldarea Bâlea. E racoare. Sus in creasta ne asteapta raze de soare dar si un vant turbat. Ajungem repede in Caltun. Corturile abia se trezesc. Urcam strunga Doamnelor. Pe vf Negoiu un grup de polonezi se bucura si se pozeaza de zor. Trec blazat pe langa ei. Si totusi peisajul este dumnezeiesc. Custura Saratii cere atentie. Rafalele de vant ne dezechilibreaza. Oboseala. Doi caini ciobanesti sar pe mine. Nici nu asculta de cioban. Folosesc spray cu piper. Vantul imi baga si mie in ochi. Plang. Ciobanul isi cere scuze. Si eu. Caini se freaca cu capul de iarba. Mie abia dupa vreo 10 minut imi trec lacrimile. 
Intalnim grupuri compacte de polonezi, cehi, slovaci si nemti. Imi place sa-i pun in incurcatura zicandu-le raspicat: "Buna ziua!". Unii chiar au invata dar cei mai multi raspund cu : "Hallo!" . Un nou incident cu caini langa Lacul Avrig. Fara spray. Cateva ragete au fost suficiente. Iesim de pe creasta in directia Caineni. In sfarsit scapam de vant. Drum forestier. Aproximativ 10km. Nerabdare si oboseala. Ioana ne asteapta la Raul Vadului - punctul de intrere in Masvul Lotrului. Ce bucurie!



Monday, August 24, 2015

2015 08 24 Etapa2 Trans Meridionali - Plaiul Foii-Bâlea

Ora 5. Cer senin si frig. Frontalele ne arata drumul spre Rudarita. Nimerim usor drumul peste Creasta Tamasului. Soarele ne incalzeste cand iesim din padure sub vf Comisu. Alergam. Optimism. Izvor-bem cu pofta. Apar ceva nori. Corin are probleme cu stomacul. Sufera, dar nu se da batut. Si eu ma simt slabit. Ritmul scade. Urcarile ne storc de energie. Viștea. Poza de grup. Intalnim multi turisti. Majoritatea straini. Vantul bate constant dinspre caldarile sudice. Frig. Alergam sa ne incalzim. Exact cand se face intuneric ajungem la Balea. 

Sunday, August 23, 2015

2015 08 23 Etapa1 Trans Meridionali Azuga-Plaiul Foii

Ora 6. Gara din Azuga. Cer cu stele. Nimerim bine drumul si iesim imediat La Cleste. Se lumineaza. Senin. Abruptul se vede impresionant. O turma de mistreti ne taie calea si ne lasa cu gura cascata. Prepeleac. In sus pe Bucsoiul. A iesit soarele. Ajungem la Omu. Nu-i nimeni la bucatarie. Pacat, ne gandeam la un ceai cald. Se strang nori. Alergam pe drumul de granita apoi pe triunghi rosu iesim imediat in Poiana Gutanul. Alergam pana in Moeciu. Ioana si Hajni ne asteapta cu supa si paste. La ora 13 plecam mai departe. Sirmea. Grind. Tragem din greu pana la Vf. La Om. Coboram pe Lanțuri in viteza si la 19:30 suntem la Plaiul Foii. Nesperat de bine. Ioana ne asteapta. Ne-a rezervat camere si in seara asta o sa dormim regeste. 

Saturday, August 22, 2015

2015 08 22 Pre-Trans Meridionali

Bagaje. Harti. Cumparaturi. Prognoze meteo. Emotii.
Maine dimineata cu voia Domnului plecam din Azuga spre Plaiul Foii.

Wednesday, July 29, 2015

Poze Trans Carpati Occidentali

Saturday, July 25, 2015

2015 07 25 Trans Occidentali - traseul real si ceva detalii

Total: 369km - 6690m diferenta de nivel - 7 etape (zile)
Distanta pe etape: 37, 67, 56, 58, 66 si 37.
Click aici pentru harta cu traseul
Autonomie. Fara masina insotitoare, fara opriri prevazute si rezervari.
Am fost depus in Carbunari de sotie si fiul meu cu masina. M-a recuperat in capatul celalat sora mea si m-a depus la Campeni de unde am luat cursa spre Bucuresti.
5 nopti am dormit in pensiuni, 1 noapte intr-un canton silvic abandonat.
Am mancat de vreo 4 ori la cabane, de vreo doua ori la restaurante, o data din benzinarie, restul alimente din magazine de pe marginea drumului ba chiar si mere si mure salbatice.
Am carat dupa mine: haine de schimb (multe), slapi, suprasac dormit si folie supravietuire, salteluta, trusa de prim ajutor, harti, bani+card, acte, telefon, ceas, busola, spray anti-caini (nu l-am folosit), praf izotonic, pastile Vichy, cam 2 litri de apa, crema anti-frecare. Totul intr-un rucsac ATTA de 30 de litri. Undeva intre 8 si 10 kilograme. A fost greu la inceput apoi m-am obisnuit cu greutatea la alergat.
Restul de la Dumnezeu.

Friday, July 24, 2015

2015 07 24 Etapa 7 Cabana Cetatile Ponorului - Rogojel

Cel mai greu de suportat este noaptea. Picioarele parca nu vor sa se opreasca. Dor incontinuu. Masaj. Dus rece. Ridicate pe perete. 100 de rasuciri minim. Pe la 1 adorm. La 6:15 plec. Racoare. Poiana Glavoi inca doarme. Trec pe langa Padis. Asfalt!? Stane, turme, caini ciobanesti si multe corturi. Alerg catre liniste. Spre Vladeasa marcajul incepe sa fie sporadic. Pierd o multime de energie si timp cautand traseul. Poate eram cam sigur pe mine? Multumesc Doamne ca mi-ai adus aminte unde trebuie sa-mi fie nadejdea! Cabana Vladeasa inchisa. Fuga la vale. Rogojel. Ma intampina Maicile, tata si mama (tocmai ce erau in zona si au vrut sa-mi faca o surpriza). Multumesc Doamne!
Sfarsit Traversare Occidentali. 
Voi reveni cu un traseu real si cifrele oficiale. 

Thursday, July 23, 2015

2015 07 23 Etapa6 Giurgesti-Cabana Cetatile Ponorului

Dimineata dau ture la Pensiune sa-i trezesc pe proprietari. E ora 7! Nu au mancare. Pana la urma incropesc un mic-dejun din painea ramasa de ieri, un gem si o cafea cumparate de la proprietari. Plec direct in sus spre Muntele Gaina. Panta mare. Case razlete. Poteci multe. Caini nervosi. Stau de vorba cu o doamna ce-mi merge la suflet. O crestina dintr-o bucata, cu frunte luminoasa si o vorba animata de cele mai curate ganduri. Exista speranta! Tot in sus. Panta tot mare. Abia intuiesti poteca. Jnepeni inghesuiti imi bareaza calea in creasta. Dau din coate si fortez trecerea. Ei se supara si ma umplu de un fel de praf care-mi astupa toti porii. Plus cateva fasii de piele lipsa. Creasta! Muntele Gaina in dreapta si inspre stanga abia vizibil Vf. Curcubata Mare. O creasta lunga ma asteapta. Pustiu. Dau drumul la alergare. Soare, umbra, sus, jos - asa-i pe creasta. Urcare abrupta pe Curcubata. Sunt lac. Sus niste muncitori la releu ma privesc ciudat. Alerg din nou. Vf. Biharia apoi Pasul Vartop. Ma asteapta Maica Alexia (sora mea) si Maica Evloghia. Au urcat de la manastira lor de langa Albac ca sa-mi aduca ceva de mancat. Pauza o ora. Plec mai departe. Marcajul pe harta mea este diferit de cel real. Pana la urma e mai bine pe teren. Ajung la 18:30 la Cabana Cetatile Ponorului si au o camera libera. Slava Domnului! Azi 12ore si cam 40km. 

Wednesday, July 22, 2015

2015 07 22 Etapa 5 Lesnic-Giurgesti

Ora 7. 5km pe marginea soselei nationalei pana la Ilia. Frica de masini. E inca racoare. O apuc spre Țebea si drumul mic ma imbie la alergat. E si umbra. Putine masini. E chiar fain sa alergi. Serpentine in urcare sub soarele de la ora 12. Greu. Coborare abrupta dupa sa. Genunchii gem. Se toarna asfalt. 38 de grade arata termometrul din Baia de Cris. Gasesc la alimentara tocana, paine si bere Radler. E ora 15. Plec mai departe. Soare la patrat. Mi-e rau. Scot salteluta si ma bag la umbra pret de ora. Revin si continui spre Bulzestii de Sus aflat exact sub Muntele Gaina. Singura pensiune in schimb este in Giurgeni vreo doi km mai sus. E ora 20. Azi s-au strans vreo 60 de km. 

Tuesday, July 21, 2015

2015 07 21 Etapa 4 Ruschita-Lesnic

Dupa o noapte in care am avut senzatia ca nu am dormit deloc, tresarind la fiecare zgomot, ma bucur sa vad lumina zilei si multumesc "Bunuțului" (citat din Nomi) ca m-a pazit. Ratacesc si regasesc drumul cel bun cam de vreo trei ori, ajutat de culegatorii de afine care umplu varful Muntelui Poiana Rusca. Dupa cum aici se marginesc trei judete (Caras, Timis si Hunedoara) tot asa se impart si parerile despre trasel spre Vadul Dobrii. Cred ca am trecut de partea cea mai grea odata cu depasirea acestui loc. De aici incolo nu mai este nimic spectaculos. "Doar" Dumnezeiesc! 16 km de drum neasfaltat prin padure pana in Feregi. Magazinul satului se deschide special pentru mine, asa ca beau o bere (cu alcool) impreuna cu domnul binevoitor. Caldura se amplifica cu x2. Apare asfaltul. Padurea se termina. Oamenii sunt la camp si construiesc capite, eu trec alergand. Dealurile par desenate pe cer. Iau pe scurtatura spre Lesnic. O vale simpatica la inceput, mai apoi plina de rugi si urzici. Pensiune la soseau mare. Stop dupa 12 ore si cca 65km (utili). 

2015 07 20 Etapa 3 Caransebes-Ruschita+

Dormit bine. Plecat ora 7. Traversez un Caransebes inca adormit. Sosea, asfalt , masini. De pe la 10 soarele ma arde. Caut umbra. Piciorele fierb. Ajung in Otelul Rosu. Lumea sta la umbra si bea bere. Ma opresc pentru o ciorba o pizza si doua beri (fara alcool). In Rusca Montana trec pe langa Monumentul Turistului. Caldura mare. Zapuseala. Ajung in Ruschita sub niste nori de furtuna. Intreb de drum 4 oameni si obtin 5 pareri diferite. Ma hotaresc sa incerc pe vale. Furtuna se dezlantuie. Fulgerele se sparg deasupra vaii. Apa suvoi imi taie orice inaintare. Ma intorc in Ruschita si cum nu exista nici o cazare o iau spre Taul Ursului. Gasesc un canton abandonat: o camera deschisa, un pat de lemn fara saltea, e tot ce am nevoie dupa 13 ore de mers. Azi doar 45km utili, restul nu se pun. 

Sunday, July 19, 2015

2014 07 19 Etapa2 Valea Minisului-Caransebes

Plecare la 6:45. Direct in sus pe Valea Poneasca. Pustietate. In capatul vaii ies in sa, fac dreapta si tin creasta secundara. Balauesc infiorator prin rugi. O creasta lunga ma scoate la Piatra Nedeia. Turne de oi si caini fiorosi. Ciobani cumsecade. Pauza de un caș pane la Semenic. Pana aici 5 ore. Inainte spre Lindenfeld. Alti caini. O trupa de enduro sparge violent linistea Dumnezeiasca. Sete. Apa s-a terminat. Lindenfeld in ruina. Biserica abandonata ma impresioneaza. Nori amenintatori. Ploaia ma ocoleste. O fantana, slava Domnului! Beton si asfat pana in Caransebes. Umezeala multa. Pensiune ieftina. Bucatarie inchisa. Mananc racituri de la benzinarie si multumesc Domnului pentru atata fericire. 12ore pentru circa 70km.

2015 07 18 etapa1 Carbunari-Valea Minisului

Ioana si Vlad ma depun in Carbunari. Initial trebuia sa plec din Moldova Noua dar drumul de la Orsova la Moldova Noua este inchis, asa ca facem un ocol prin Bozovici-Oravita si abia ajungem sambata la ora 10:00 in Carbunari. Pentru prima data incerc sa merg in autonomie. Asta inseamna ca duc in spate un rucsac de vreo 8kg. Pana in Cheile Nerei este marcaj. Mai incolo nimic. Ma folosesc de harta si busola pentru a gasi drumul. Numai Dumnezeu stie cat m-a impins pe calea cea buna. Trec de Poiana Roschii si dupa aceea pierd drumul. La un moment dat pe un drum de curba de nivel, pe jumatate astupat si plin de urzici, gasesc un tunel sapat in stanca. Pasaj obligatoriu si multe emotii. Cam dupa 8 ore ajung in Valea Minisului. Estimez prima etapa la 40km. Ioana si Vlad ma asteapta sa petrecem aceasta noapte impreuna. Maine vor pleca spre casa. 

Friday, July 17, 2015

2015 07 17 Trans Occidentali - Ziua D-1

Bagajul este gata:

Traseul stabilit:

Doamne ajuta!

Wednesday, September 3, 2014

2014 08 25 Corsica GR20 Nord

GR20 approx 180km. In rosu partea de nord, aprox 90km, cea mai grea datorita dificultatii potecii.  Initial ne doream sa parcurgem toata distanta in 3 zile dar dificultatile si varsta ne-au rezonat. 
Calenzana, ora 6:00. Dupa atatea planuri si sperante, in sfarsit am ajuns la plecare.
In spate ramane marea. 
Pe masura ce castigam inaltime poteca devine mai grea. Scurte pasaje de catarare ne scot din ritm.

Primul refugiu, Ortu di Piobu la 1520m. Un ceai, o cafea cativa biscuiti si mergem mai departe. 
Aici caldura mare si poteca dificila, mai in spate marea albastra. 
Odata ajunsi in creasta peisajul din fata ne cam sperie nitel. 
Undeva jos in vale se vede acoperisul refugiului Carozzu alt1270m. Trebuie sa coboram pana la el, apoi urcam din nou in creasta pe valea urmatoare.
Traversare pe puntea suspendata Spasimata. Avem noroc ca nu este aglomeratie caci maxim doi oameni au voie simultan pe pod.
Urcam ca soparlele la aderenta pe stanca. Caldura ne impinge in jos. 
Tot mai sus. Marea inca se vede in spate.
Din Bocca din Stagnu (2010m) se vede Haut Asco. Coboram pana acolo, la 1422m pentru a gasi un refugiu care nu serveste mancare. Macar ne refacem rezervele de apa. 
Inapoi in creasta trecem pe langa un laculet aflat in caldarea Lavu d'Altore inainte de a ajunge in saua Bocca Tumasginesca la 2183m.
Cirque de la Solitude, laudat ca cel mai salbatic peisaj din tot GR20-ul. 

Coboram cu atentie pe placi de stanca nu foarte aderenta. Cateva lanturi ne ajuta.
Si imediat ce coborarea dificila se termina, ne asteapta o urcare la fel de dificila. Nerecomandata celor cu rucsaci mari sau rau de inaltime.

Macar suntem pe lumina. Soarele la apus ne lumineaza cu blandete. 
Ajungem in sfarsit la Ref Tighjettu. E ora 20:00, s-a inoptat Gasim locuri de dormit si ne hotaram sa ramanem. Avem parte si de masa. Ne intindem la vorba cu ajutorul cabanierului si un localnic. Atmosfera faina. 
Dimineata la 6 plecam spre Bocca di Fogiale pe stomacul gol. In refugiu masa se serveste dupa ora 7 asa ca nu mai piedem timp. 
Apa proaspata si rece. 
Ref. Ciottulu a i Mori se vede in caldarea urmatoare. Vom avea parte de omleta, ceai si cafea. Dupa asta prindem aripi.
Alergam la vale catre Castel de Vergio. Este prima portiune de poteca mai usoara.
Este iar cald si ne bucuram de racoarea vantului ce ne intampina in Bocca San Petru.

Lavu di Ninu. 1760m
Ref. Manganu. 1601m. Nu serveste decat omleta si/sau carnati Corsicani. Ne multumim si cu ata. E ora 15.
Urcam spre saua Capitellu la 2225m aflata undeva intre varfurile din mijlocul pozei.
In partea cealalta peisajul ne taie respiratia. In fundul caldarii se vede Lacul Capitellu. 
Nu este chiar asa usor cum pare.
Vedere spre sud.
Ref. Petra Piana 1842m. E ora 19:30. Gasim locuri de dormit si avem parte de cina cu ciorba de linte. Toata noaptea vantul va bate tare.
Dimineata norii adunati ne cam sperie. Urmeaza o portiune pe creasta. 
Soarele rasare peste creasta si creeaza un spectacol de umbre pe varfurile dinspre vest. 
Spre est soarele rasare peste mare. Ireal de frumos.
Intre nori si stanca.
Oi pe creasta. Stau cuminti. Nici urma de cioban, caini sau stana. 
Coboram o sa, apoi urmeaza inca o urcare pana la 2020m.
In fine, coborarea spre Vizzavona.
Urmam valea raului Argnone.
Ochiurile de apa ne imbie la scaldat. Dupa doua zile si jumatate de munte cedam tentatiei. 
Poza de final la intrarea in Vizzavona, unde ne asteapta Ioana, fidelul nostru asistent care ne aduce din nou in civilizatie.