Wednesday, July 29, 2015

Poze Trans Carpati Occidentali

Saturday, July 25, 2015

2015 07 25 Trans Occidentali - traseul real si ceva detalii

Total: 369km - 6690m diferenta de nivel - 7 etape (zile)
Distanta pe etape: 37, 67, 56, 58, 66 si 37.
Click aici pentru harta cu traseul
Autonomie. Fara masina insotitoare, fara opriri prevazute si rezervari.
Am fost depus in Carbunari de sotie si fiul meu cu masina. M-a recuperat in capatul celalat sora mea si m-a depus la Campeni de unde am luat cursa spre Bucuresti.
5 nopti am dormit in pensiuni, 1 noapte intr-un canton silvic abandonat.
Am mancat de vreo 4 ori la cabane, de vreo doua ori la restaurante, o data din benzinarie, restul alimente din magazine de pe marginea drumului ba chiar si mere si mure salbatice.
Am carat dupa mine: haine de schimb (multe), slapi, suprasac dormit si folie supravietuire, salteluta, trusa de prim ajutor, harti, bani+card, acte, telefon, ceas, busola, spray anti-caini (nu l-am folosit), praf izotonic, pastile Vichy, cam 2 litri de apa, crema anti-frecare. Totul intr-un rucsac ATTA de 30 de litri. Undeva intre 8 si 10 kilograme. A fost greu la inceput apoi m-am obisnuit cu greutatea la alergat.
Restul de la Dumnezeu.

Friday, July 24, 2015

2015 07 24 Etapa 7 Cabana Cetatile Ponorului - Rogojel

Cel mai greu de suportat este noaptea. Picioarele parca nu vor sa se opreasca. Dor incontinuu. Masaj. Dus rece. Ridicate pe perete. 100 de rasuciri minim. Pe la 1 adorm. La 6:15 plec. Racoare. Poiana Glavoi inca doarme. Trec pe langa Padis. Asfalt!? Stane, turme, caini ciobanesti si multe corturi. Alerg catre liniste. Spre Vladeasa marcajul incepe sa fie sporadic. Pierd o multime de energie si timp cautand traseul. Poate eram cam sigur pe mine? Multumesc Doamne ca mi-ai adus aminte unde trebuie sa-mi fie nadejdea! Cabana Vladeasa inchisa. Fuga la vale. Rogojel. Ma intampina Maicile, tata si mama (tocmai ce erau in zona si au vrut sa-mi faca o surpriza). Multumesc Doamne!
Sfarsit Traversare Occidentali. 
Voi reveni cu un traseu real si cifrele oficiale. 

Thursday, July 23, 2015

2015 07 23 Etapa6 Giurgesti-Cabana Cetatile Ponorului

Dimineata dau ture la Pensiune sa-i trezesc pe proprietari. E ora 7! Nu au mancare. Pana la urma incropesc un mic-dejun din painea ramasa de ieri, un gem si o cafea cumparate de la proprietari. Plec direct in sus spre Muntele Gaina. Panta mare. Case razlete. Poteci multe. Caini nervosi. Stau de vorba cu o doamna ce-mi merge la suflet. O crestina dintr-o bucata, cu frunte luminoasa si o vorba animata de cele mai curate ganduri. Exista speranta! Tot in sus. Panta tot mare. Abia intuiesti poteca. Jnepeni inghesuiti imi bareaza calea in creasta. Dau din coate si fortez trecerea. Ei se supara si ma umplu de un fel de praf care-mi astupa toti porii. Plus cateva fasii de piele lipsa. Creasta! Muntele Gaina in dreapta si inspre stanga abia vizibil Vf. Curcubata Mare. O creasta lunga ma asteapta. Pustiu. Dau drumul la alergare. Soare, umbra, sus, jos - asa-i pe creasta. Urcare abrupta pe Curcubata. Sunt lac. Sus niste muncitori la releu ma privesc ciudat. Alerg din nou. Vf. Biharia apoi Pasul Vartop. Ma asteapta Maica Alexia (sora mea) si Maica Evloghia. Au urcat de la manastira lor de langa Albac ca sa-mi aduca ceva de mancat. Pauza o ora. Plec mai departe. Marcajul pe harta mea este diferit de cel real. Pana la urma e mai bine pe teren. Ajung la 18:30 la Cabana Cetatile Ponorului si au o camera libera. Slava Domnului! Azi 12ore si cam 40km. 

Wednesday, July 22, 2015

2015 07 22 Etapa 5 Lesnic-Giurgesti

Ora 7. 5km pe marginea soselei nationalei pana la Ilia. Frica de masini. E inca racoare. O apuc spre Țebea si drumul mic ma imbie la alergat. E si umbra. Putine masini. E chiar fain sa alergi. Serpentine in urcare sub soarele de la ora 12. Greu. Coborare abrupta dupa sa. Genunchii gem. Se toarna asfalt. 38 de grade arata termometrul din Baia de Cris. Gasesc la alimentara tocana, paine si bere Radler. E ora 15. Plec mai departe. Soare la patrat. Mi-e rau. Scot salteluta si ma bag la umbra pret de ora. Revin si continui spre Bulzestii de Sus aflat exact sub Muntele Gaina. Singura pensiune in schimb este in Giurgeni vreo doi km mai sus. E ora 20. Azi s-au strans vreo 60 de km. 

Tuesday, July 21, 2015

2015 07 21 Etapa 4 Ruschita-Lesnic

Dupa o noapte in care am avut senzatia ca nu am dormit deloc, tresarind la fiecare zgomot, ma bucur sa vad lumina zilei si multumesc "Bunuțului" (citat din Nomi) ca m-a pazit. Ratacesc si regasesc drumul cel bun cam de vreo trei ori, ajutat de culegatorii de afine care umplu varful Muntelui Poiana Rusca. Dupa cum aici se marginesc trei judete (Caras, Timis si Hunedoara) tot asa se impart si parerile despre trasel spre Vadul Dobrii. Cred ca am trecut de partea cea mai grea odata cu depasirea acestui loc. De aici incolo nu mai este nimic spectaculos. "Doar" Dumnezeiesc! 16 km de drum neasfaltat prin padure pana in Feregi. Magazinul satului se deschide special pentru mine, asa ca beau o bere (cu alcool) impreuna cu domnul binevoitor. Caldura se amplifica cu x2. Apare asfaltul. Padurea se termina. Oamenii sunt la camp si construiesc capite, eu trec alergand. Dealurile par desenate pe cer. Iau pe scurtatura spre Lesnic. O vale simpatica la inceput, mai apoi plina de rugi si urzici. Pensiune la soseau mare. Stop dupa 12 ore si cca 65km (utili). 

2015 07 20 Etapa 3 Caransebes-Ruschita+

Dormit bine. Plecat ora 7. Traversez un Caransebes inca adormit. Sosea, asfalt , masini. De pe la 10 soarele ma arde. Caut umbra. Piciorele fierb. Ajung in Otelul Rosu. Lumea sta la umbra si bea bere. Ma opresc pentru o ciorba o pizza si doua beri (fara alcool). In Rusca Montana trec pe langa Monumentul Turistului. Caldura mare. Zapuseala. Ajung in Ruschita sub niste nori de furtuna. Intreb de drum 4 oameni si obtin 5 pareri diferite. Ma hotaresc sa incerc pe vale. Furtuna se dezlantuie. Fulgerele se sparg deasupra vaii. Apa suvoi imi taie orice inaintare. Ma intorc in Ruschita si cum nu exista nici o cazare o iau spre Taul Ursului. Gasesc un canton abandonat: o camera deschisa, un pat de lemn fara saltea, e tot ce am nevoie dupa 13 ore de mers. Azi doar 45km utili, restul nu se pun. 

Sunday, July 19, 2015

2014 07 19 Etapa2 Valea Minisului-Caransebes

Plecare la 6:45. Direct in sus pe Valea Poneasca. Pustietate. In capatul vaii ies in sa, fac dreapta si tin creasta secundara. Balauesc infiorator prin rugi. O creasta lunga ma scoate la Piatra Nedeia. Turne de oi si caini fiorosi. Ciobani cumsecade. Pauza de un caș pane la Semenic. Pana aici 5 ore. Inainte spre Lindenfeld. Alti caini. O trupa de enduro sparge violent linistea Dumnezeiasca. Sete. Apa s-a terminat. Lindenfeld in ruina. Biserica abandonata ma impresioneaza. Nori amenintatori. Ploaia ma ocoleste. O fantana, slava Domnului! Beton si asfat pana in Caransebes. Umezeala multa. Pensiune ieftina. Bucatarie inchisa. Mananc racituri de la benzinarie si multumesc Domnului pentru atata fericire. 12ore pentru circa 70km.

2015 07 18 etapa1 Carbunari-Valea Minisului

Ioana si Vlad ma depun in Carbunari. Initial trebuia sa plec din Moldova Noua dar drumul de la Orsova la Moldova Noua este inchis, asa ca facem un ocol prin Bozovici-Oravita si abia ajungem sambata la ora 10:00 in Carbunari. Pentru prima data incerc sa merg in autonomie. Asta inseamna ca duc in spate un rucsac de vreo 8kg. Pana in Cheile Nerei este marcaj. Mai incolo nimic. Ma folosesc de harta si busola pentru a gasi drumul. Numai Dumnezeu stie cat m-a impins pe calea cea buna. Trec de Poiana Roschii si dupa aceea pierd drumul. La un moment dat pe un drum de curba de nivel, pe jumatate astupat si plin de urzici, gasesc un tunel sapat in stanca. Pasaj obligatoriu si multe emotii. Cam dupa 8 ore ajung in Valea Minisului. Estimez prima etapa la 40km. Ioana si Vlad ma asteapta sa petrecem aceasta noapte impreuna. Maine vor pleca spre casa. 

Friday, July 17, 2015

2015 07 17 Trans Occidentali - Ziua D-1

Bagajul este gata:

Traseul stabilit:

Doamne ajuta!

Wednesday, September 3, 2014

2014 08 25 Corsica GR20 Nord

GR20 approx 180km. In rosu partea de nord, aprox 90km, cea mai grea datorita dificultatii potecii.  Initial ne doream sa parcurgem toata distanta in 3 zile dar dificultatile si varsta ne-au rezonat. 
Calenzana, ora 6:00. Dupa atatea planuri si sperante, in sfarsit am ajuns la plecare.
In spate ramane marea. 
Pe masura ce castigam inaltime poteca devine mai grea. Scurte pasaje de catarare ne scot din ritm.

Primul refugiu, Ortu di Piobu la 1520m. Un ceai, o cafea cativa biscuiti si mergem mai departe. 
Aici caldura mare si poteca dificila, mai in spate marea albastra. 
Odata ajunsi in creasta peisajul din fata ne cam sperie nitel. 
Undeva jos in vale se vede acoperisul refugiului Carozzu alt1270m. Trebuie sa coboram pana la el, apoi urcam din nou in creasta pe valea urmatoare.
Traversare pe puntea suspendata Spasimata. Avem noroc ca nu este aglomeratie caci maxim doi oameni au voie simultan pe pod.
Urcam ca soparlele la aderenta pe stanca. Caldura ne impinge in jos. 
Tot mai sus. Marea inca se vede in spate.
Din Bocca din Stagnu (2010m) se vede Haut Asco. Coboram pana acolo, la 1422m pentru a gasi un refugiu care nu serveste mancare. Macar ne refacem rezervele de apa. 
Inapoi in creasta trecem pe langa un laculet aflat in caldarea Lavu d'Altore inainte de a ajunge in saua Bocca Tumasginesca la 2183m.
Cirque de la Solitude, laudat ca cel mai salbatic peisaj din tot GR20-ul. 

Coboram cu atentie pe placi de stanca nu foarte aderenta. Cateva lanturi ne ajuta.
Si imediat ce coborarea dificila se termina, ne asteapta o urcare la fel de dificila. Nerecomandata celor cu rucsaci mari sau rau de inaltime.

Macar suntem pe lumina. Soarele la apus ne lumineaza cu blandete. 
Ajungem in sfarsit la Ref Tighjettu. E ora 20:00, s-a inoptat Gasim locuri de dormit si ne hotaram sa ramanem. Avem parte si de masa. Ne intindem la vorba cu ajutorul cabanierului si un localnic. Atmosfera faina. 
Dimineata la 6 plecam spre Bocca di Fogiale pe stomacul gol. In refugiu masa se serveste dupa ora 7 asa ca nu mai piedem timp. 
Apa proaspata si rece. 
Ref. Ciottulu a i Mori se vede in caldarea urmatoare. Vom avea parte de omleta, ceai si cafea. Dupa asta prindem aripi.
Alergam la vale catre Castel de Vergio. Este prima portiune de poteca mai usoara.
Este iar cald si ne bucuram de racoarea vantului ce ne intampina in Bocca San Petru.

Lavu di Ninu. 1760m
Ref. Manganu. 1601m. Nu serveste decat omleta si/sau carnati Corsicani. Ne multumim si cu ata. E ora 15.
Urcam spre saua Capitellu la 2225m aflata undeva intre varfurile din mijlocul pozei.
In partea cealalta peisajul ne taie respiratia. In fundul caldarii se vede Lacul Capitellu. 
Nu este chiar asa usor cum pare.
Vedere spre sud.
Ref. Petra Piana 1842m. E ora 19:30. Gasim locuri de dormit si avem parte de cina cu ciorba de linte. Toata noaptea vantul va bate tare.
Dimineata norii adunati ne cam sperie. Urmeaza o portiune pe creasta. 
Soarele rasare peste creasta si creeaza un spectacol de umbre pe varfurile dinspre vest. 
Spre est soarele rasare peste mare. Ireal de frumos.
Intre nori si stanca.
Oi pe creasta. Stau cuminti. Nici urma de cioban, caini sau stana. 
Coboram o sa, apoi urmeaza inca o urcare pana la 2020m.
In fine, coborarea spre Vizzavona.
Urmam valea raului Argnone.
Ochiurile de apa ne imbie la scaldat. Dupa doua zile si jumatate de munte cedam tentatiei. 
Poza de final la intrarea in Vizzavona, unde ne asteapta Ioana, fidelul nostru asistent care ne aduce din nou in civilizatie. 

Monday, July 21, 2014

2014 07 Incercare de traversare Carpati de la Siriu la Herculane


Ziua 1

Gata de plecare - Cabana Izvorul Negru - Miercuri ora 6:00



Ajungem repede in Creasta Crasnei, Inotam la propriu prin iarba mare.

Trecem pe langa o multime de stane, unele construite chiar pe poteca. Din fericire marea majoritate a ciobanilor isi cheama cainii la ordine.

Era cat pe ce sa calc o catea cu pui. Statea ascunsa intr-o gaura. Reactia a fost pe masura, dar am scapat si de data asta.

Trecem usor peste Pasul Boncuta si intram in Ciucas. Dupa o scurta oprire de alimentare la Cabana Ciucas urcam pe caldura spre Varful Ciucas. 

Pauza de odihna in Pasul Bratocei. Ioana, baza noastra mobila, ne asteapta cu masina si avem ocazia sa ne alimentam inainte de a intra in Muntii Grohotis.



Muntii Grohotis - un fel de desert cu poteci abia vizibie si marcaj sporadic. Daca ar fi fost ceata nu aveam ce cauta pe aici decat cu GPS-ul. 

Vedere din Grohotis spre Baiului. Undeva pe varfurile din fata am fost atacati de cainii unui cioban care se amuza. Am scapat cu greu folosind spray-ul si betele de schi. 




Trecem Pasul Predelus in Muntii Baiului. Este ora 19:00 si mai avem nitel de mers pana in Azuga. Norocul nostru cu un cioban de treaba care ne-a ajutat sa prindem o scurtatura direct prin stana lui. Ajungem in Azuga la jumatate de ora dupa miezul noptii unde ne asteapta din nou Ioana.
Ziua 2
Dupa un dus o masa si 2 ore de somn, plecam la ora 5 dimineata. Se alatura si Daniel Musat.

Dupa o urcare imposibila pe Valea Grecului iesim in Pasul "La Cleste". Vremea nu este pera buna, dar nici nu ne sperie.



Bucegii vazuti din Pasul "La Cleste"


Vf. Bucsoiul Mare. Daniel isi manifeste bucuria dupa urcarea dificila. 
Brrrr.....!



Poposim scurt la Cabana Omul pentru un ceai apoi coboram repede pe Valea Gaura care Poiana Gutanul, directia Moeciu de Sus. 
Poiana Gutanul. Ploua, dar nu foarte tare. Liniste si pace. Nici macar cainii de la stana nu ne latra. 

Din Moeciu urcam direct in sus prin Fundata si iesim la soseau nationala unde gasim acest vechi indicator. Totusi noi vom merge prin Sirnea pe triunghi rosu.

Din Sirnea continuam prin Curmatura Groapelor spre Poiana Grind. Vremea da semne de indreptare si avem moralul ridicat.



Refugiul Grind. Este ora 19:00 si mai avem nitel de urcat pana in Creasta Pietrei Craiului. Vremea buna ne da aripi.



Vf La Om. Un indicator vechi pe care nu se poate citi nimic si mult vant cu inceput de ploaie. Ne cam ia frigul si la propriu si la figurat stiind ca ne asteapta coborarea pe Lanturi.
Corin prin burnita. Noaptea coborarea pe Lanturi cu toate stancile ude si toate complicatiile pe care le presupune acest traseu ne dau de furca. Pierdem si regasim traseul de cateva ori.  Bine macar ca adrenalina ne tine treji. Dupa multe emotii ajungem la Plaiul Foii pe la 1 noaptea. Ioana ne asteapta.
Ziua 3


Dupa dus, masa si trei ore de somn plecam pe forestier spre Rudarita. 


Creasta Tamasului asa cum o stim - o enorma rana a defrisarilor cu o poteca ce se ascunde de noi.

Imediat ce intram pe Creasta Fagarasului vantul si ploaia ne lovesc cu putere, facand inaintara dificila.

Refugiul din Curmatura Bratiliei. Ne oprim sa ne incalzim si sa mancam ceva. Imbracam tot ce avem. Deja ne intrebam cat vom putea rezista in conditiile astea. 


Uneori norii se dau la o parte. Vedem niste campuri absolut minunate de rhododendroni.
Curmatura Zarnei. Nesperat de frumos. Avem parte si de cateva raze de soare.

Ploaia, vantul revine. Suntem bombardati cu grindina, avem parte si de cateva fulgere ce ne forteaza sa coboram din creasta. Reusim sa pierdem traseul pentru scurt timp, dar ne revenim.


Refugiul de dupa Fereastra Mare a Sambetei. Ora 18:30. Suntem uzi pana la piele, vantul aproape ca ne tine in loc. Ne dam seama ca nu avem cum sa mai ajungem la Balea. Singura decizie este sa coboram spre Sambata si sa abandonam incercarea noastra. Muntele este acolo si ne asteapta si alte dati.



Coborarea spre Sambata. Apucam sa o  sunam pe Ioana sa ne recupereze. (Ingerul nostru pazitor in tura asta). Mai sunam si la Salvamont sa intrebam de vreme, dar nu se arata semne de imbunatatire. In final la ora 23:00 ajungem toti in Cartisoara. 
Daca aveti nevoie de informatii despre traseu va ajut cu placere. Lasati un mesaj si va caut.