Wednesday, September 3, 2014

2014 08 25 Corsica GR20 Nord

GR20 approx 180km. In rosu partea de nord, aprox 90km, cea mai grea datorita dificultatii potecii.  Initial ne doream sa parcurgem toata distanta in 3 zile dar dificultatile si varsta ne-au rezonat. 
Calenzana, ora 6:00. Dupa atatea planuri si sperante, in sfarsit am ajuns la plecare.
In spate ramane marea. 
Pe masura ce castigam inaltime poteca devine mai grea. Scurte pasaje de catarare ne scot din ritm.

Primul refugiu, Ortu di Piobu la 1520m. Un ceai, o cafea cativa biscuiti si mergem mai departe. 
Aici caldura mare si poteca dificila, mai in spate marea albastra. 
Odata ajunsi in creasta peisajul din fata ne cam sperie nitel. 
Undeva jos in vale se vede acoperisul refugiului Carozzu alt1270m. Trebuie sa coboram pana la el, apoi urcam din nou in creasta pe valea urmatoare.
Traversare pe puntea suspendata Spasimata. Avem noroc ca nu este aglomeratie caci maxim doi oameni au voie simultan pe pod.
Urcam ca soparlele la aderenta pe stanca. Caldura ne impinge in jos. 
Tot mai sus. Marea inca se vede in spate.
Din Bocca din Stagnu (2010m) se vede Haut Asco. Coboram pana acolo, la 1422m pentru a gasi un refugiu care nu serveste mancare. Macar ne refacem rezervele de apa. 
Inapoi in creasta trecem pe langa un laculet aflat in caldarea Lavu d'Altore inainte de a ajunge in saua Bocca Tumasginesca la 2183m.
Cirque de la Solitude, laudat ca cel mai salbatic peisaj din tot GR20-ul. 

Coboram cu atentie pe placi de stanca nu foarte aderenta. Cateva lanturi ne ajuta.
Si imediat ce coborarea dificila se termina, ne asteapta o urcare la fel de dificila. Nerecomandata celor cu rucsaci mari sau rau de inaltime.

Macar suntem pe lumina. Soarele la apus ne lumineaza cu blandete. 
Ajungem in sfarsit la Ref Tighjettu. E ora 20:00, s-a inoptat Gasim locuri de dormit si ne hotaram sa ramanem. Avem parte si de masa. Ne intindem la vorba cu ajutorul cabanierului si un localnic. Atmosfera faina. 
Dimineata la 6 plecam spre Bocca di Fogiale pe stomacul gol. In refugiu masa se serveste dupa ora 7 asa ca nu mai piedem timp. 
Apa proaspata si rece. 
Ref. Ciottulu a i Mori se vede in caldarea urmatoare. Vom avea parte de omleta, ceai si cafea. Dupa asta prindem aripi.
Alergam la vale catre Castel de Vergio. Este prima portiune de poteca mai usoara.
Este iar cald si ne bucuram de racoarea vantului ce ne intampina in Bocca San Petru.

Lavu di Ninu. 1760m
Ref. Manganu. 1601m. Nu serveste decat omleta si/sau carnati Corsicani. Ne multumim si cu ata. E ora 15.
Urcam spre saua Capitellu la 2225m aflata undeva intre varfurile din mijlocul pozei.
In partea cealalta peisajul ne taie respiratia. In fundul caldarii se vede Lacul Capitellu. 
Nu este chiar asa usor cum pare.
Vedere spre sud.
Ref. Petra Piana 1842m. E ora 19:30. Gasim locuri de dormit si avem parte de cina cu ciorba de linte. Toata noaptea vantul va bate tare.
Dimineata norii adunati ne cam sperie. Urmeaza o portiune pe creasta. 
Soarele rasare peste creasta si creeaza un spectacol de umbre pe varfurile dinspre vest. 
Spre est soarele rasare peste mare. Ireal de frumos.
Intre nori si stanca.
Oi pe creasta. Stau cuminti. Nici urma de cioban, caini sau stana. 
Coboram o sa, apoi urmeaza inca o urcare pana la 2020m.
In fine, coborarea spre Vizzavona.
Urmam valea raului Argnone.
Ochiurile de apa ne imbie la scaldat. Dupa doua zile si jumatate de munte cedam tentatiei. 
Poza de final la intrarea in Vizzavona, unde ne asteapta Ioana, fidelul nostru asistent care ne aduce din nou in civilizatie. 

Monday, July 21, 2014

2014 07 Incercare de traversare Carpati de la Siriu la Herculane



Gata de plecare - Cabana Izvorul Negru - Miercuri ora 6:00



Ajungem repede in Creasta Crasnei, Inotam la propriu prin iarba mare.

Trecem pe langa o multime de stane, unele construite chiar pe poteca. Din fericire marea majoritate a ciobanilor isi cheama cainii la ordine.

Era cat pe ce sa calc o catea cu pui. Statea ascunsa intr-o gaura. Reactia a fost pe masura, dar am scapat si de data asta.

Trecem usor peste Pasul Boncuta si intram in Ciucas. Dupa o scurta oprire de alimentare la Cabana Ciucas urcam pe caldura spre Varful Ciucas. 

Pauza de odihna in Pasul Bratocei. Ioana, baza noastra mobila, ne asteapta cu masina si avem ocazia sa ne alimentam inainte de a intra in Muntii Grohotis.



Muntii Grohotis - un fel de desert cu poteci abia vizibie si marcaj sporadic. Daca ar fi fost ceata nu aveam ce cauta pe aici decat cu GPS-ul. 

Vedere din Grohotis spre Baiului. Undeva pe varfurile din fata am fost atacati de cainii unui cioban care se amuza. Am scapat cu greu folosind spray-ul si betele de schi. 




Trecem Pasul Predelus in Muntii Baiului. Este ora 19:00 si mai avem nitel de mers pana in Azuga. Norocul nostru cu un cioban de treaba care ne-a ajutat sa prindem o scurtatura direct prin stana lui. Ajungem in Azuga la jumatate de ora dupa miezul noptii unde ne asteapta din nou Ioana.
Dupa un dus o masa si 2 ore de somn, plecam la ora 5 dimineata. Se alatura si Daniel Musat.

Dupa o urcare imposibila pe Valea Grecului iesim in Pasul "La Cleste". Vremea nu este pera buna, dar nici nu ne sperie.



Bucegii vazuti din Pasul "La Cleste"


Vf. Bucsoiul Mare. Daniel isi manifeste bucuria dupa urcarea dificila. 
Brrrr.....!



Poposim scurt la Cabana Omul pentru un ceai apoi coboram repede pe Valea Gaura care Poiana Gutanul, directia Moeciu de Sus. 
Poiana Gutanul. Ploua, dar nu foarte tare. Liniste si pace. Nici macar cainii de la stana nu ne latra. 

Din Moeciu urcam direct in sus prin Fundata si iesim la soseau nationala unde gasim acest vechi indicator. Totusi noi vom merge prin Sirnea pe triunghi rosu.

Din Sirnea continuam prin Curmatura Groapelor spre Poiana Grind. Vremea da semne de indreptare si avem moralul ridicat.



Refugiul Grind. Este ora 19:00 si mai avem nitel de urcat pana in Creasta Pietrei Craiului. Vremea buna ne da aripi.



Vf La Om. Un indicator vechi pe care nu se poate citi nimic si mult vant cu inceput de ploaie. Ne cam ia frigul si la propriu si la figurat stiind ca ne asteapta coborarea pe Lanturi.
Corin prin burnita. Noaptea coborarea pe Lanturi cu toate stancile ude si toate complicatiile pe care le presupune acest traseu ne dau de furca. Pierdem si regasim traseul de cateva ori.  Bine macar ca adrenalina ne tine treji. Dupa multe emotii ajungem la Plaiul Foii pe la 1 noaptea. Ioana ne asteapta.

Dupa dus, masa si trei ore de somn plecam pe forestier spre Rudarita. 


Creasta Tamasului asa cum o stim - o enorma rana a defrisarilor cu o poteca ce se ascunde de noi.

Imediat ce intram pe Creasta Fagarasului vantul si ploaia ne lovesc cu putere, facand inaintara dificila.

Refugiul din Curmatura Bratiliei. Ne oprim sa ne incalzim si sa mancam ceva. Imbracam tot ce avem. Deja ne intrebam cat vom putea rezista in conditiile astea. 


Uneori norii se dau la o parte. Vedem niste campuri absolut minunate de rhododendroni.
Curmatura Zarnei. Nesperat de frumos. Avem parte si de cateva raze de soare.

Ploaia, vantul revine. Suntem bombardati cu grindina, avem parte si de cateva fulgere ce ne forteaza sa coboram din creasta. Reusim sa pierdem traseul pentru scurt timp, dar ne revenim.


Refugiul de dupa Fereastra Mare a Sambetei. Ora 18:30. Suntem uzi pana la piele, vantul aproape ca ne tine in loc. Ne dam seama ca nu avem cum sa mai ajungem la Balea. Singura decizie este sa coboram spre Sambata si sa abandonam incercarea noastra. Muntele este acolo si ne asteapta si alte dati.



Coborarea spre Sambata. Apucam sa o  sunam pe Ioana sa ne recupereze. (Ingerul nostru pazitor in tura asta). Mai sunam si la Salvamont sa intrebam de vreme, dar nu se arata semne de imbunatatire. In final la ora 23:00 ajungem toti in Cartisoara. 
Daca aveti nevoie de informatii despre traseu va ajut cu placere. Lasati un mesaj si va caut.