2011 06 30 TRR etapa 12 Baisoara-Huedin

Daca e joi, atunci este Huedin. Caravana TRR isi urmeaza cursul.
Dupa ce am vazut ce inseamna ospitalitate la pensiune Tamas in Savadisla, ne-am adunat la ora 7:00 pentru start in Baisoara. Ploaie si cer innorat de jur imprejur, asa ca nu suntem prea veseli pe prima parte. Oricum, dimineata este cea mai grea parte a zilei. Pana cand organismul intelege ca va fi din nou o zi de alergare, si ca trebuie sa miste picioare cel putin 7 ore pe sosea, ma simt de parca as fi bolnav.
 Frumusetea peisajului in schimb, ma face pe mine unul, sa stau cu capul mai mult in sus, caci de obicei cand sunt obosit mai mult privesc soseaua. Pana la urma ploaia se opreste, corpul incepe sa prinda din nou miscarea alergarii si kilometru dupa kilometru ne apropiem de Gilau, unde vom intra pe DN1.
Ma simt un pigmeu pierdut in reteaua de bretele de circulatie care leaga diversele segmene ale soselei de autostrada A3.
Iese soarele si ma trezesc alergand destul de repede pe o sosea larga si nu foarte aglomerata. Avand o banda de rezerva larga, am loc sa stau departe de camioanele care aduc adevarate tornade. La un moment dat incepe o urcare care se intinde pe vreo 5km. Bag capul in pamant si incerc sa mentin un ritm bun. Transpiratia siroieste din cozorocul sepcii, cand brusc am senzatia ca sunt urmarit. O masina rosie de TVR este in paralel cu mine si din ea cineva ma filmeaza. Daca e show atunci ridic ritmul, indrept cocoasa si incerc sa zambesc nitel ca sa dea bine pe televizor.
Chestia dureaza cam un minut, masina dispare, si cred ca am scapat si pot sa revin din nou la un ritm mai usor, cand remarc in capul pantei operatorul TV si camera pe trepied. Desi sunt obosit mort, iarasi ma dau cocos. Si asta inca o data pe coborare, de ajung la punctul de alimentare daramat de tot. Si in punctul de alimentare cine este oare? Echipa TV, care filmeaza cand mananc si beau, de intra cu noduri.
Pana la urma nu a fost asa de grav, mai ales ca asta m-a ajutat sa termin etapa de 57km in 7ore, un ritm cam rapid dupa parerea mea.
Sosim la intrarea in Huedin, exact in parcarea Motelului in care vom dormi. Soare, frumos, ne strangem mainile si ne imbratisam cu toti, bucurandu-ne ca ne-au mai ramas numai doua etape.

2011 06 29 TRR etapa 11 Vama Seaca-Baisoara

O noua zi la TRR, o noua inclestare intre doua forte: pe de o parte corpul care imi spune sa ma opresc, trimitandu-mi semnale de durere in cele mai diverse feluri si, pe de partea cealalta, vointa care spune ca trebuie sa continui pana la capat. Nu a fost usor, in special pe ultimii kilometri, cand, ceva pe la tendonul lui Achile de la piciorul stang dadea sa se blocheze.
Prima parte a fost frumoasa si linistita, dupa care o bucata de DN1 ne-a trezit amintiri nu tocmai placute, cu camioane ce ne intorceau in loc. In schimb dupa aceea am intrat pe un drum mic, trecand prin satul Ciugudu, apoi Moldovenesti, si iesind pe drumul spre Campeni. Un peisaj de vis, cu un drum ce serpuieste in urcare peste un deal indepartat, trecand pe langa o padure racoroasa.
Urcarea spre Baisoara a fost de asemenea foarte frumoasa si reconfortanta.
Avem parte de interviuri la TVR Cluj, si se pare ca maine o alta echipa ne va insoti pe traseu.
Simt putina parere de rau, mai ales cand ma gandesc ca initial as fi vrut sa plec singur la acest drum si sa nu anunt pe nimeni. Dar este bine si asa.
De fapt, azi am alergat grupati si ne-am simtit foarte bine impreuna.
62km 7h50

2011 06 28 TRR etapa 10 Medias-Vama Seaca

Plecam cu putina intarziere, datorita necesitatii re-organizarii in numai doua masini. Tata renunta la restul traversarii.
Vreme numai buna de alergat. Traversam Mediasul in grup, la primele ore ale diminetii, bucurandu-ne de liniste si calm.
Urcam hula Baznei (dealul) intr-un ritm placut si regrupam in varf admirand privelistea Mediasului care abia se trezeste. Coborarea spre Blajel imi solicita tendoanele si muschii inca insuficient incalziti.
Cand ajungem in dreptul localitatii Bazna, incepe ploaia si vantul. Ma bucur apoi de un pasaj pe drum ne-asfaltat pana in Cetatea de Balta.
Aici o parte dintre noi reusesc sa piarda putin traseul, asa ca ma trezesc alergand singur la intrarea in Jidvei.
Drumul face cateva curbe periculoase si ma feresc cu greu de masini. La una din curbe, remarc niste urme de frana si parapetul putin indoit. Imi zic in minte:
"Aici trebuie ca cineva a derapat de curand". Mai procesez nitel si ma intreb ce s-ar intampla daca ar fi una din masinile noastre. Apoi imi alung gandul pentru ca nu-mi pot imagina toata complicatia care ar urma.
Ajung in punctul de alimentare si aflu si vestea: Renault-ul nostru a derapat si a lovit parapetul: far spart, bara indoita, dar din fericire nu a fost nimeni ranit.
Totusi trebuie mers la politie si declarat si asta inseamna ca raman fara suport. Dumnezeu ne ajuta, Coco si familia lor minunata, veniti in trecere sa ne vada, se ofera sa preia functia de alimentare pentru mine si Gabi.
Continuam. In Sinmiclaus, Gabi  e in fata eu in spate. Trebuie facut stanga la pod, dar vad cu coada ochiului un tricou verde fosforescent care dispare pe ulita din dreapta.
Sprintez cat pot, dar ulita este tot in curba si il pierd din vedere. Alerg in disperare si tip cat pot: GABI, GABI!!
Incercati sa va imaginati scena: o ulita de sat, oameni linistiti ce barfesc vecinii cu voce molcoma, si un disperat, imbracat intr-un tricou fosforescent si care urla cu fata schimonosita de efort.
Imi dau seama de penibilul situatie, exact in momentul in care ma aude si Gabi. Bucuros, ma intorc fericit, la timp pentru a infrunta privirile dojenitoare ale comunitatii trezite de ragetele mele.
Ne regalam cu aproape 20 de kilometri pe un drum ne-asfaltat, peste niste dealuri superbe. Ne simtim atat de bine incat ne hotaram sa lungim etapa cu 2km.
Tocmai bine, ne ajunge si Ioana, care a terminat repede formalitatile cu masina.
De remarcat ca am fost insotiti de o echipa de la TVR care ne-a filmat si ne-a luat interviuri. Se pare ca vom ajunge la vreo emisiune pe undeva si promite sa fie interesanta.
La sosire, Hajini (sotia lui Corin) ne rasfata cu niste eclere adevarate, de a trebuit sa-mi redefinesc scala de valori gustative.
In concluzie o zi plina de evenimente, si cu o vreme nu tocmai perfecta; totusi m-am bucurat non-stop de bucuria alergarii si asta nu egaleaza nimic.

2011 06 27 TRR etapa 9 Baile Rodbav-Medias

Etapa lunga, pe o vreme buna de alergat. Din nou a fost mult vant din fata. Peisajele ne-au incantat neincetat. Putine masini. Sate pitoresti, populate de rromi.
Am trecut prin Dealu Frumos, oficial centrul tarii. Pentru mine o etapa inceputa foarte tare, si terminata cu greu. Din fericire, durerea de la picior a mai trecut.
Am avut parte de o primire calduroasa in Medias - organizata de Corin si Hajini, plus o echipa TV care ne-a intervievat.
Ne bucuram de ospitalitatea prietenilor nostri Flori si Titi, unde ne simtim ca acasa.
61km 7h40

2011 06 26 TRR etapa 8 Satu Nou-Baile Rodbav

Inapoi online.
Aseara la Baile Rodbav nu am avut nici macar semnal la mobil.
Rupti de lume, in sensul bun al cuvantului: liniste, curatenie, si nimic care sa te deranjeze.
Ziua a fost una grea. Plecarea din Satu Nou a fost pe o vreme urata, ceva ploaie si vant puternic.
Am traversat pe un drum plin de noroi, cale de vreo 4km, intre Satu Nou si Dumbravita. Dupa inca o bucata de ne-asfaltat am iesit la drumul mare Brasov-Sibiu.
Am alergat destul de mult cu vant puternic din fata, noroc ca era duminica si camioanele mari inca nu circulau. M-am bucurat mult ca Stefan si Luminta au venit special sa faca etapa impreuna cu noi.
La inceput in alergare, apoi cu bicicleta.
Am avut mari probleme cu piciorul stang. Laba piciorului, gamba si glezna erau umflate si foarte dureroase dupa atata efort. Pana pe la km 30 am trait cu spaima ca va trebui sa renunt.
Dar, incet, incet, am inceput sa ma obisnuiesc cu durerea, am gasit si o pozitie de alergare functionala.
Odata intrat in Fagaras am simtit ca voi termina etapa si m-am bucurat enorm. Imi scot in sfarsit al doilea tricou, era cald de ajuns.
Surpriza, tricoul era plin de sange de la o alunita care frecata atat amar de km incepuse sa sangereze. Aratam de parca fusesem injunghita in burta.
Rezolv problma cu tricoul si incep sa urc spre Calbor. Peisaje deosebite, accentuate de norii care toata ziua au alergat pe cer. In zare, muntii Fagaras sunt invaluiti de niste nori vinetii.
Orasul Fagaras se vede superb de pe deal.
In Calbor ne regrupam si parcurgem ultimii 5km peste deal pe un drum innacesibil masinilor. Punct final la o etapa, inceputa pe noroi si terminata tot asa.
63km ~8h

2011 06 25 TRR etapa 7 Intorsura Buzaului-Satu Nou(Halchiu)

Si cu voia Domnului am ajuns la jumatatea drumului.
O zi de care ne-a fost frica din cauza anunturilor despre vreme. Dar nu a fost chiar asa de rau.
A plouat peste noapte, dar la ora 6:11 cand am plecat, ploaia s-a oprit. Am "pedalat" destul de bine pana intr-o sea de unde am inceput sa coboram spre depresiunea Brasovului.
Pe coborare piciorul m-a chinuit rau de tot, asa ca la unul din punctele de alimentare mi-am improvizat un bandaj de compresie si am inceput sa alerg numai pe pietrisul de pe marginea drumului ca sa reduc socul produs de impactul cu bitumul. A fost mai bine.
Ne-am intalnit si cu Tudor Butu care a plecat la 3 dimineata din Bucuresti ca sa alerge alturi de noi o buna parte din etapa. Tocmai la timp ca a inceput ploaia, care toata ziua ne-a hartuit.
Apoi ne-am intalnit si cu Hadrian Lupu, venit cu bike-ul sa ne insoteasca si sa ne incurajeze.
In rest, am trecut prin destule peisaje tipice pentru depresiunea Brasovului, cu sate curate, munti imbracati in ceata si nori amenintatori de jur imprejur.
A fost prima data cand am simtit nevoia sa imbrac vesta reflectorizanta ca sa ma simt "safe" pe marginea drumului.
Moment emotionant pentru Daniel, care dupa ce a terminat cu brio prima jumatate a Diagonalei, trebuie sa plece din cauza obligatiilor de servici. Am ramas 3 alergatori, 4 insotitori si un biker, care vom incepe maine partea a doua.
56km 6h30min.

2011 06 24 TRR etapa 6 Patarlagele-Intorsura Buzaului

Multumesc tuturor celor care si-au gasit timp sa citeasca si sa-mi si scrie: Gianina (pe cand fericitul eveniment?), Liviu , Marian, Viorel, Stan, Stefan, Tudor, Ilie (steagul meu este in suflet), Nicolae, Mari, Nelu, Sisele (sanatate Corneliei), Adi,etc.
Si multumesc lui Marian ca a pus punctul pe "i": Intr-adevar am sponsori. Drept pentru care se cuvine sa le multumesc.
In primul rand multumesc lui Dumnezeu pentru ce a creeat, fara de care nimic nu ar fi. (cred ca mai erau niste litere mari pe aici pe undeva).
Apoi in ordine, restul de "sponsori": familia, care ma sustine neconditionat; prietenii care ma ajuta (si-mi suporta sarcasmele) si nu in ultimul rand: tara aceasta: Romania - atat de des hulita, dar care iata ne ofera conditii suficiente si pentru care am si dorit sa fac aceasta "Traversare".
Scuze, poate am deranjat, dar toata ziua astazi, pe cand alergam, m-am gandit ca trebuie sa fac "dreptate".
Si ca sa revin la alergare, a fost o etapa foarte frumoasa, cu o vreme destul de blanda, si cu peisaje absolut superbe. Am pleca din Patarlagele, am urcat la Nehoiu cateva serpentine, urmat de ceva plat si apoi am atacat urcarea de la barajul Siriu. Apoi serpentine prin padure cu urcari si coborari, dar cu suficiente portiuni de umbra. Sate nu prea multe, masini destul de rare, lacul Siriu de-o parte, padure umbroasa, varfuri de munte, asa ca am avut timp sa intru in comuniune cu natura si sa ma bucur, iarasi, de libertate.
Din pacate nu ma inteleg cu adidasii de alergare. Am schimbat trei perechi astazi. Una imi da dureri in genunchiul drept, alta dureri la nivelul labei piciorului si a treia imi da probleme cu muschiul care ridica varful piciorului.
Si mai am o problema foarte interesanta: din felul in care misc mana stanga in alergare am reusit sa-mi fac o mica ruptura musculara la biceps. S-a format o umflatura si ma doare mai ceva ca un carcel.
Aplic anti-inflamatoare locale la greu in speranta unei imbunatatiri. Dar nu regret.
Cifre: 57km in 6h40.

2011 06 23 TRR etapa 5 Merei-Patarlagele

O plecare linistita de langa primaria din Merei (langa Buzau). Ora 6:10 dimineata, dar soarele deja dogorea.
Primii kilometri au decurs frumos, pe un asfalt impecabil, prin sate inca adormite.
De pe la km 20 am inceput sa urcam. A fost chiar interesant dupa patru etape plate. Poate parea dificil, dar padurea umbroasa ne-a ferit de razele soarelui.
Un soare care pe ultimii km mi-a dat mult de furca. Termometrele aratau intre 35 si 37 de grade. Transpiratie siroaie, izotonic, coca si supa la schimb=stomac suparat.
Azi am alergat o bucata de drum pe langa o caruta. M-au intrebat oamenii, de unde am plecat, unde mergem, cat alergam, ce mancam, cati suntem samd.
Toate bune si frumoase pana la intrebarea: Si sunteti sponsorizati nu-i asa? Din pacate nu i-am raspuns ce vroia sa auda ci i-am spus adevarul: nu avem sponsori, intelegem sa ne cheltuim "averile" pentru ca sa
ne urmam visurile.  Moment in care s-au schimbat la fata, s-au suparat si nu au mai vorbit cu mine.
De fapt, ca o constatare generala,  foarte multa lume ne intreaba, ce castigam, sau daca macar facem parte dintr-o echipa ce reprezinta Roamania, sau poate participam la un concurs, etc.
Si cred ca multa lume in ziua de astazi nu concepe sa faca ceva fara sa astepte mai intai o recompensa. Sper sa gresesc.
Azi 57.6km in 7h05min.

2011 06 22 TRR etapa 4 Padina-Merei

Dupa o noapte in care ne-am lafait la Amara langa Slobozia, am reluat alergarea.
Era ora 6:30 cand am plecat de la intrarea in comuna Padina. Inca racoare la ora aceea.
Gabi si Corin s-au distantat repede, ritmul lor fiind mai rapid. Eu cu Daniel mai in spate.
Satele se succed unele dupa altele, curand pierd numarul. Intre ele drumul drept se pierde in zare.
Daca ridic ochii si vad drumul pierdut in linia orizontului, ma grabesc sa ajung mai repede ca sa vad ce urmeaza si pierd ritmul.
In schimb, daca trag sapca pe ochi, si numar fisurile si gaurile in asfalt, reusesc sa tin un ritm cat de cat constant.
Curand se face cald, si apoi dupa ora 13 chiar foarte cald; termometrul arata 35 de grade. O rog pe Ioana sa ma astepte o data la 2-3km ca sa-mi vars o sticla de apa pe cap si sa ma racoresc un pic.
Inca de azi dimineata la plecare am inceput sa vedem dealurile. Ma bucur, fiindca sper ca de maine sa incepem sa alergam si un pic diferenta de nivel. Poate o sa fie si mai racoare.
Vom vedea.
Azi undeva in jur de 57.5km, in circa 7 ore 10minute.

2011 06 21 TRR etapa 3 Tandarei-Padina

Cum decurge o zi la TRR 2011?
Trezire la ora 4:45, mic dejun la ora 5:15. Start la ora 6:00 punct.
Oprire din 5 in 5 km pentru hidratare si alimentare. Durata medie a unei opriri 5minute.
Stau jos pe un scaun pliabil. Sotia, Ioana, sta atenta sa-mi dea ce-i cer (am facut o conventie: nu ma intreaba niciodata ce as vrea, fiindca asta ma enerveaza, ci asteapta intotdeauna sa-i spun eu ce doresc).
Ce a mers astazi: bautura izotonica, supa, coca-cola, caise uscate si compot de piersici.
Altceva nu pot inghiti.
Pana pe la km 20 de obicei ma lupt sa-mi gasesc ritmul, dupa aceea merge mult mai bine.
Ritmicitatea opririlor ma ajuta sa trec peste monotonie. Ultimii 10km alerg de obicei mult mai tare fiindca nu am rabdare si vreau sa termin mai repede.
Astazi o etapa de 59,7km distanta acoperita in 7 ore si jumatate. Nu foarte cald, a batut vantul.
Am alergat cam toata etapa cu Daniel Musat la un ritm la care am putut sta si de povesti.
Imediat dupa Tandarei am intrat pe drumuri mici de o frumusete deosebita.
Foarte putine masini, liniste, pasarele care ciripeau, copaci umbrosi pe marginea drumului, sentimentul ca esti una cu natura, fie ea campie sau munte.
Am intalinit multi oameni prietenosi, care ne intrebau de unde venim si unde mergem, iar cand le raspundeam ne incurajau. Niste doamne care lucrau la porumb ne striga din urma: " ...unde va duceti mai baieti, uite ramaneti aici ca-i frumos tare si puteti face sport cat vreti la munca campului !"
Fantani cu ciutura, sate sarace si oameni brazdati de cute, campuri cat vezi cu ochii, lanuri in bataia vantului, nori lenesi pe cer, zgomotul sacadat al adidasilor pe asfalt, gafaituri si un gand de libertate deplina...
Cam asta a fost ziua a treia la TRR.

2011 06 20 TRR etapa 2 Crucea - Tandarei

Dupa experienta de ieri cu caldura indurata ne hotaram sa luam startul astazi la ora 6 dimineata. Zis si facut. Numai ca la ora 6 dimineata niste nori negri ne intampina si imediat ce luam startul incepe ploaia. Colac peste pupaza, este plin de TIR-uri pe drum si numai dupa cateva minute suntem uzi pana la piele. Ne bucuram totusi ca nu sunt fulgere.
Pana inainte de Harsova ne-a tot plouat in reprize, apoi a inceput sa se mai limpezeasca. Ne este foarte greu cu camioanele care parca ne sug inspre ele si trebuie sa stai bine pe picioare ca sa nu cazi. Mai frumos este cand suflul reusesete sa-ti zmulga sapca de pe cap si trebuie sa te intorci cativa metri s-o recuperezi din noroi.
Am avut mari emotii la trecerea podului Giurgeni-Vadul Oii, fiindca auzisem ca nu lasa pietonii. Pana la urma nu a fost nici o problema si a fost foarte placuta senzatia.
Am avut noroc in doua reprize ca am remarcat un drum de tractor paralel cu soseaua mare, si am profitat vreo 10km de alergare prin praf si noroi, cu mult mai bine decat sa te iei la tranta cu camioanele.
Etapa de ieri a avut 56,6km, azi 58,7km. Eu am acoperit distanta in 7h30 ieri si 7h08 azi. Putin cam repede fata de planul initial. Ma doare rau umarul stang si nu pot face balansul bratelor corect. In rest toate bune.

2011 06 19 TRR etapa 1 Constanta-Crucea

Si a fost prima zi.
O zi frumoasa si foarte calduroasa. A fost greu pentru noi alergatori care am consumat cantitati uriase de lichide.
Foarte frumos gestul lui Daniel Lixandru care impreuna cu mai multi alergatori a venit tocmai din Bucuresti ca sa alerge o bucata cu noi.
Am ajuns cu toti la sfarsitul de etapa cu bine: Corin Zinz, Gabi Solomon, Daniel Musat, eu si cei care au alergat o singura etapa: Marian Chiriac, Iulian Dideanu si Liviu Bica.
Mi-a fost greu cu masinile care uneori trec cu viteza foarte mare si ma sperie. Am avut si cateva momente de cadere, in care am mers - undeva pe la km 50, iar toata etapa a fost undeva pe la 56 de km.
In rest toate bune. Incerc sa ma organizez, refacerea proviziilor, dusuri (asta in conditiile in care apa rece nu mai curge), mancat, scurt briefing pentru etapa de maine si culcat devreme, fiindca maine vom pleca la 7 dimineata.
Acum aflu ca nu mai curge deloc apa, cica ar fi oprita in toata comuna Crucea din cauza unei defectiuni. Nashpa! Incepe sa semene a Himalaya, cu o singura diferenta: caldura.