2011 06 30 TRR etapa 12 Baisoara-Huedin

Daca e joi, atunci este Huedin. Caravana TRR isi urmeaza cursul.
Dupa ce am vazut ce inseamna ospitalitate la pensiune Tamas in Savadisla, ne-am adunat la ora 7:00 pentru start in Baisoara. Ploaie si cer innorat de jur imprejur, asa ca nu suntem prea veseli pe prima parte. Oricum, dimineata este cea mai grea parte a zilei. Pana cand organismul intelege ca va fi din nou o zi de alergare, si ca trebuie sa miste picioare cel putin 7 ore pe sosea, ma simt de parca as fi bolnav.
 Frumusetea peisajului in schimb, ma face pe mine unul, sa stau cu capul mai mult in sus, caci de obicei cand sunt obosit mai mult privesc soseaua. Pana la urma ploaia se opreste, corpul incepe sa prinda din nou miscarea alergarii si kilometru dupa kilometru ne apropiem de Gilau, unde vom intra pe DN1.
Ma simt un pigmeu pierdut in reteaua de bretele de circulatie care leaga diversele segmene ale soselei de autostrada A3.
Iese soarele si ma trezesc alergand destul de repede pe o sosea larga si nu foarte aglomerata. Avand o banda de rezerva larga, am loc sa stau departe de camioanele care aduc adevarate tornade. La un moment dat incepe o urcare care se intinde pe vreo 5km. Bag capul in pamant si incerc sa mentin un ritm bun. Transpiratia siroieste din cozorocul sepcii, cand brusc am senzatia ca sunt urmarit. O masina rosie de TVR este in paralel cu mine si din ea cineva ma filmeaza. Daca e show atunci ridic ritmul, indrept cocoasa si incerc sa zambesc nitel ca sa dea bine pe televizor.
Chestia dureaza cam un minut, masina dispare, si cred ca am scapat si pot sa revin din nou la un ritm mai usor, cand remarc in capul pantei operatorul TV si camera pe trepied. Desi sunt obosit mort, iarasi ma dau cocos. Si asta inca o data pe coborare, de ajung la punctul de alimentare daramat de tot. Si in punctul de alimentare cine este oare? Echipa TV, care filmeaza cand mananc si beau, de intra cu noduri.
Pana la urma nu a fost asa de grav, mai ales ca asta m-a ajutat sa termin etapa de 57km in 7ore, un ritm cam rapid dupa parerea mea.
Sosim la intrarea in Huedin, exact in parcarea Motelului in care vom dormi. Soare, frumos, ne strangem mainile si ne imbratisam cu toti, bucurandu-ne ca ne-au mai ramas numai doua etape.