Wednesday, July 6, 2011

TRR - Epilog


Alerg cu masina pe drumul de intoarcere de la Oradea spre Bucuresti. Sunt cu Ioana, Oana si Gabi povestind zgomotos despre experienta proaspat traita. In seara asta am planificat sa ne vedem cu prietenii din Medias si sa sarbatorim finalul unei curse fantastice. Nu mai am rabdare sa vad cum trec kilometrii. Dupa atatea zile in care vedeam in zare bornele kilometrice -  si le doream minute intregi inainte de a trece de ele, iata ca masina imi da o cu totul alta dimensiune. Carosabil umed dupa ploaie, o curba stanga si masina incepe sa derapeze, incerc sa redresez dar este prea tarziu, simt cum spatele masinii se rasuceste, parapetul se apropie, izbitura violenta cu fata, apoi o noua rasucire si izbitura cu spatele, luneta se sparge si zboara, masina este proiectata pe mijlocul drumului, aburul sare din radiator, aud frane de la masinile care ne evita….

Slava Domnului, toti cei patru din masina suntem intregi, parapetul a rezistat si nu am fost proiectati afara de pe drum si nici nu au fost alte masini implicate in accident.

Cineva spunea : De la sublim la ridicol nu este decat un pas! (Exact in sensul asta Sus-Jos si niciodata invers) Sunt un prost! Simt ca am inselat increderea prietenilor. Prieteni care, iata se mobilizeaza si ne ajuta: Corin si Mihai vin imdiat cu masina la locul accidentului si iau o parte din bagaje. Lucian ia la el in masina pe Oana si Gabi. Flori ne gaseste un loc in Medias sa depozitam masina avariata. Intr-un final,seara, ne strangem toti in casa la Flori si punem punct acestei aventuri care a fost TRR 2011.

Ce ramane in urma? 14 zile din viata care au insumat :
·        Timp de alergare efectiv : ~102 ore, adica o medie de ~7 ore pe zi ;
·        Distanta de 822km, adica o medie de 60km pe zi ;
·        20 litri de izotonic;
·        28 litri de Coca Cola;
·        10 litri de supa;
·        15 borcane cu compot de piersici ;
·        Jumatate kilogram de caise uscate ;
·        154 puncte de alimentare ;
·        1500 km parcursi cu masina de support ;
·        4 tuburi de anti-inflamator (diclofenac) ;
·        2 tuburi de gel arnica ;
·        4 capsule de anti-inflamator oral ;
·        200 grame de crema anti-frecare ;
·        trei perechi de adidasi pe care le voi arunca dupa cursa, fiindca m-au dezamagit (ma gandesc serios sa schimb marca) ;
·        o sumedenie de prieteni adevarati, si o multime de alti oameni pe care i-am cunoscut in acest timp, si a caror bunatate m-a miscat pana la lacrimi. 
·        Nenumarate peisaje de basm care-mi vor defila inca multa vreme de aici inainte prin fata. Nu poti percepe frumusetea lor trecand cu masina pe drum. Toate detaliile care-ti scapa in viteza masinii,  au timp sa fie fixate in memorie atunci cand le strabati cu pasul.
·        Privirile oamenilor atunci cand treci in alergare, mirarea lor cand le spui de unde vii si unde mergi, diversele remarci, unele comice de-a binelea, au presarat impresiile mele de-a lungul acestei traversari.
·        Si mai ales o tara frumoasa, Romania, care merita sa fie cunoascuta mai bine si iubita mai mult de fiecare dintre noi…
Multumesc inca o data tuturor celor care au citit blog-ul si care ne-au trimis incurajari. Ma duc sa ma culc o vreme.

19 Comments:

Anonymous Viorel D said...

Serban...sunt indurerat de mahnirea ta. Nu esti un prost. Organismul suprasolicitat ti-a jucat o festa sau poate bornele kilometrice care se succedau mai repede. Nu este decat un accident de masina in care doar masina a avut de suferit si ... constiinta ta. Ati facut ceva maret si nimic nu va umbri aceasta performanta. Continua sa alergi si sa scrii.

July 7, 2011 at 12:22 AM  
Anonymous Anonymous said...

Salut

E primul comment pe care-l las, desi v-am urmarit blogurile(al tau si al lui Gabi)in fiecare zi pe parcursul celor 14 etape.
Ati fost extraordinari! Felicitari!

Nicu Constantinescu

July 7, 2011 at 10:11 AM  
Anonymous Anonymous said...

I-mi pare tare rau ca a-ti avut accident. Bine ca nu s-a intamplat nimic cu voi. Cand am fost la Tusnad am trecut si eu "pe langa" un posibil accident si asta tot din prea mare entuziasm! Eu eram vinovat daca se intampla...Am reinvatat lectia si acum sper sa fiu mai ponderat. Inca o data felicitari!

July 7, 2011 at 3:59 PM  
Anonymous Anonymous said...

Inteleg ca a fost o premiera in Romania cursa asta si o realizare din punct de vedere sportiv. Dar cursa a avut cumva si o cauza caritabila (e.g., strangere de fonduri pentru vreun orfelinat, camin de batrani...) pentru ca ar fi avut un adevarat merit decat sa fie doar o realizare personala (oricum alergatorii si-au dovedit rezistenta fizica si in alte curse, asa ca pana la urma cursa din Romania e doar inca o dovada de acest fel, doar peisajul e altul...).
Daca tot atrage atentia publicului si presei, si daca tot se investesc resurse financiare considerabile (chiar daca doar personale) si atata efort, ar fi bine ca aceste evenimente sportive sa aiba si un scop caritabil, nu doar pentru placerea si orgoliul personal al alergatorilor.

July 7, 2011 at 9:45 PM  
Anonymous Maricu said...

Serban, poate ca accidentul a trebuit sa fie un final al acestei epopei. Un final care a reamintit ca dupa un lucru maret trebuie sa cobori putin, sa o iei de la inceput, cu reinnoita grija si smerenie. Stiu ca dupa ce vei dormi putin - caci e nevoie si de odihna - vei porni din nou la drum catre alte lucruri importante pentru sufletul tau.
Numai bine si, inca o data, respect.

July 7, 2011 at 9:45 PM  
Blogger Serban Chiurlea said...

Am intalnit odata o persoana care afirma ca decat sa se piarda vremea cu rugaciunile in manastiri, mai bine ar pune mana calugarii sa munceasca pentru folosul comunitatii. Si comunistii au incercat sa ne spuna ca nu avem nevoie de poeti si muzicieni. Credeti ca daca strangeam niste fonduri "considerabile" schimbam ceva in bine? Eu cred ca efortul facut de noi va incita lumea sa VISEZE si sa se trezeasca la VIATA, ceea ce este cu mult mai important decat sa ai stomacul plin o vreme.

July 8, 2011 at 12:13 AM  
Blogger Bianca Nicoleta said...

Wow..am stat cu sufletul la gura citind fiecare etapa pe care ati parcurs-o. Pe Gabi am avut onoarea sa il intalnesc la Maratonul de la Cluj.
Ceea ce ati facut e demn de toata admiratia si e un exemplu ca si in Romania se poate si exista oameni care fac ceva.

La cat mai mult kilometrii:)

July 8, 2011 at 9:44 PM  
Anonymous Anonymous said...

Bineinteles ca visele sunt necesare, nu despre asta e vorba. Dar pentru cineva care se afla in situatia privilegiata de a-si indeplini visele (pentru care trebuie, totusi, si “stomacul plin”, nu e chiar de neglijat aspectul asta, desi nu e cel mai important), de a urmari sa fie in centrul atentiei, si mai ales pentru cineva care zice ca vrea sa isi depaseasca limitele personale, nu inteleg de ce atitudinea asta de respingere a unei simple sugestii de a implica si fundraising la alergari.
Fundraising nu e nici pe departe “comunist”, e uman. In plus, in tarile civilizate se considera foarte normal sa ‘run for a cause’ (pe langa motivatia implicita ca inspira pe altii “sa viseze” si “sa se trezeasca la viata”).
Si da, schimbarile in bine se fac putin-cu-putin, si oricine poate contribui are oarecum o datorie morala de a o face. Nu exista nici o motivatie pentru a nu o face, trebuie doar sa accepti sa imparti cu altii nu numai impresii, dar si ‘the spotlight’- sa se scoata in evidenta si o cauza (bineinteles pe care alergatorul o sustine), nu doar alergatorul (e prea narcisistic asa, iar rezistenta fizica a mai fost oricum dovedita, dar poti aduce mereu un element nou nu doar schimband peisajul, tara, dar sustinand o alta cauza).
Bafta si inspiratie la alegerea cauzei, daca te convingi pana la urma ca nu ai ce pierde.

July 14, 2011 at 4:50 AM  
Blogger Sergiu Buciuc said...

This comment has been removed by the author.

July 14, 2011 at 10:41 PM  
Anonymous Sergiu Buciuc said...

Anonymous, hmmm ... nu intelegi atitudinea de respingere a unei simple sugestii ...
Permite-mi te rog sa-ti dau eu un pont.

Cum te astepti sa ti se raspunda cand tu vii aici si spui despre cursa: "...ar fi avut un adevarat merit decat sa fie doar o realizare personala..." sau "oricum alergatorii si-au dovedit rezistenta fizica si in alte curse, asa ca pana la urma cursa din Romania e doar inca o dovada de acest fel"?

Cu alte cuvinte: Serbane, e doar o alta cursa, ca multe altele din Romania, fara un merit adevarat, in care ti-ai dovedit rezistenta fizica de care deja te stiam capabil, impins de orgoliul personal.

Anonymous, de ce nu spui direct asta? Ai scuti lumea sa se chinuie sa dea un raspuns politicos.

Inteleg ideea ta cu fundraising-ul, dar ce nu inteleg este de ce simti nevoia sa minimalizezi o realizare extraordinara a unor oameni deosebiti, care au facut mari sacrificii (materiale, de familie, uzura fizica etc.) pentru a-si urmari telul propus, si a trai asa cum simt ei ca trebuie sa-si traiasca viata.

Serban nu si-a dorit mediatizarea, nu a cautat nici o clipa sa fie in centrul atentiei cu aceasta actiune. A facut-o pentru sufletul lui, asta e chemarea lui si nu cauta sa dovedeasca nimic nimanui. Daca putea sa o faca fara sa il bage nimeni in seama, ar fi fost perfect pentru el.

Crezi ca este o dovada de rezistenta fizica, asta s-a urmarit? Incerc sa lamuresc un pic, ca pentru cineva care nu intelege de ce unii alearga "de nebuni".
Este vorba de drum nu de destinatie. Este vorba despre tot ce a trait el in aceste doua saptamani, nu e nici un fel de dovada pentru nimic.

Omul a ales sa traiasca ceva deosebit, si sa-si cunoasca tara de pe marginea drumurilor. Este o inspiratie pentru multi altii ca el. Nu trebuie sa dea socoteala nimanui pentru alegerile lui. Mai ales cuiva care nici macar nu se semneaza.

July 14, 2011 at 10:42 PM  
Anonymous Anonymous said...

intrebarea nu era de ce face ceea ce face (alergare implicand sacrificii, placere, sau orice alta motivatie personala, si inspiratie pt altii), ci de ce nu ar face si ceea ce ar putea sa faca (fundraising). desigur ca nu e obligatoriu, dar ar fi frumos.

July 15, 2011 at 10:57 PM  
Anonymous Anonymous said...

PS si ultimul comment: oricine poate primi laude, dar numai cine are o atitudine deschisa poate primi sugestii de imbunatatire. alergari fericite!

July 16, 2011 at 1:52 AM  
Anonymous Viorel D said...

Wow, apar jivine gen Anonymous ... Idiotus Nevertebratus.
Daca ai ceva impotriva a ceea ce a initiat si a finalizat Serban, ARATA-TE ACUM sau TACI PENTRU TOTDEAUNA !
Mai clar: Tarator stropsitor de vizuina, taca-ti fleanaca sau iesi la lumina ! Daca te stim, poate initiem un teledon in loc de fundraising.
Ah ... nu observasem ca e "ultimul comment".

July 17, 2011 at 6:08 PM  
Anonymous Anonymous said...

Felicitari inca odata, Serban.
Imi pare rau de accident. Abia acum am citit.
Cat despre Anonymous, daca prostia ar durea acum s-ar zvarcoli intr-un sant plin de gunoaie. Ori daca prostia ar mirosi urat, nu s-ar mai apropia nimeni de el sub 100 de metri. Dar el, daca nu pute si nu-l doare nimic zice ca-i destept si critica tot ce nu poate el sa faca.
Viorel G

July 18, 2011 at 10:57 PM  
Anonymous Anonymous said...

Ha, carevasazica asa, daca n-a iesit de-o pomana, hmm, geaba-i totu'!

Mai, da' pe mine altceva ma framanta, nu pomana, da-o-n ciorba soacra-mii de mana-ntinsa, ca daca s-ar impozita pomana in Romania, am fi caruta Europei, ori asa, am ramas "de caruta."
Ei, da, ma irita cei 28 de litri de droggy-cola! Pai, bine, Serbane, cu d-astea vii tu sa ne tulburi mintile?! Uite, d-asta nu poti fi privit ca un adevarat alergator de cursa lunga (la acest capitol sta mai bine pana si postasul meu)! Ei, bineanteles, daca ai fi consumat 28 de beri pe zi, atunci, intr-adevar, erai mare, domnule!

"Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis."

Radu Gyr (1905-1975) Indemn la lupta

July 20, 2011 at 11:07 AM  
Anonymous Viorel G said...

Stati asa!
Am inceput sa primesc amenintari pe mail-ul personal, desi sunt absolut nevinovat!
Nu sunt eu Anonymous, desi am setat optiunea aia cand am trimis mail-ul si n-am mai putut sa o sterg, pentru ca nu ma pricep la calculatoare.
Intre noi fie vorba, e cam ciudat sistemul asta de semnatura de pe blogspot.
Il rog din suflet pe Serban sa stearga semnatura aia nefericita din mesajul meu, asta pana nu o incasez de la suporterii lui, de suntem in aceeasi tabara!
Viorel G

July 24, 2011 at 11:46 AM  
Anonymous Anonymous said...

Fantasticilor, e pe scurt tot ce-mi vine in minte sa scriu. Primul gand mi-a fost 'nebuni frumosi', e intr-un sens bun, adica sunteti aparte si ceea ce faceti voi nu-i chiar mainstream :D
Felicitari! Fantastic! Minunat! Si o droaie de multe alte superlative!
Cu permisia voastra, voi incerca sa mediatizez 'traznaia' voastra si pe meleagurile elvetiene.
Cu mandrie de-a cunoaste pe unii dintre voi, si cu respect pentru ceea ce sunteti si ceea ce faceti!
Gabriel, Elvetia

August 13, 2011 at 11:11 PM  
Blogger George said...

Salut. Extraordinara performanta. Am o intrebare legata de incaltaminte. Am auzit ca Terraplana fac niste adidasi speciali cu talpa foarte subtire care se preteaza la astfel de alergari. Ai folosit cumva aceasta marca sau ai folosit adidasi normali cu talpa groasa?

August 20, 2011 at 9:37 AM  
Blogger Serban Chiurlea said...

Pentru George: Am alergat cu adidasi normali, desi am inceput sa admit ca alergarea pe calcaie nu este cel mai bun lucru. In cazul in care aterizezi pe calcaie, talpa subtire nu te ajuta de loc, in schimb daca esti adeptul alergaii "naturale" poti merge si descult, sau cu o talpa subtire. Oricum nu asta te va face sa acoperi distante ultra. Este doar o problema tehnica-exterioara. Alergarea ultra este interioara. Parerea mea...

August 20, 2011 at 8:24 PM  

Post a Comment

Subscribe to Post Comments [Atom]

<< Home