2012 07 13 Etapa 6 Pasul Pangaresti-Subcetate

Azi cam asa: Din Pasul Pangaresti pana in Gheorgheni am coborat 16km, apoi am "pedalat" ceva vreme prin cateva sate lungi ce nu se mai terminau, si dupa am "catarat" o panta ce ne-a urcat repede pana in pasul Liban. De aici am coborat, mai pe la soare, mai pe la umbra pana la barajul Zetea, sub care se afla satul Subcetate, unde a fost si sosirea etapei care a insumat aproape 60km si vreo 300m diferenta de nivel.  Uneori timpul trece mai usor, altadata parca incetineste si bate pasul pe loc cu mine. Sunt minute, zeci, care se scurg chinuitor, dilatandu-se sub soarele ce arde si prelingandu-se pe marginea drumului in cautarea umbrei, unde brusc prinde viata si traieste cat este si umbra de lata. Uneori incerc sa fac raportul intre umbra si soare, azi dupa km50 am renuntat, caci umbra a fost invinsa si izgonita in padurea aflata la cativa metri mai in lateral de drumul meu. Si numar bornele kilometrice, de fapt pot spune ca am dezvoltat chiar un simt in apropierea bornelor kilometrice, care au acelasi efect ca si un dus rece. Punctele de alimentare-adevarate oaza in acest desert evocat pana acum-sunt un melanj ciudat de bine cu rau; te bucuri ca un copil cand le vezi, dar in secunda in care te asezi jos incepe constiinta sa te certe. Ai vrea sa si stai, sa si pleci, esti stresat si asta se rasfrange asupra insotitorului, care incaseaza toate "mofturile" tale: ba ca nu-i suficient umbra, ba ca-i apa prea calda, ba ca nu se misca suficient de repede, sau ca-i arde sa te pozeze tocmai cand iti sta mai urat, samd. Scuze!  O mentiune deosebita pentru pensiunea din seara asta: Balasz din satul Sucetate, unde am avut parte de un tratament regal.