TRR2013 etapa11 Cabana Petrimanu - Berbesti

Dupa o noapte linistita - cu exceptia unui soricel care a avut ceva de rontait in peretii cabanei si ne-a speriat nitel :-), ne trezim pe o dimineata racoroasa si umeda pentru un mic dejun copios luat in aer liber.
Plecam in alergare mai mult ca sa ne incalzim, si dupa circa un kilometru o cotim la stanga, angajandu-ne pe drumul catre Curmatura Oltetului, care pentru inceput serpuieste prin padure. Alergand, castigam inaltime si ne ridicam la altitudinea crestelor ce ne inconjoara, umbre diafane scaldate intr-un soarele timid si ceata agatata in crengile brazilor. John se opreste de nenumarate ori sa faca poze, eu tin ritmul si doar cu coada ochiului ma uit in jur. Stiu ca pana sus in sa sunt 6 kilometri de urcare si incerc sa-mi dozez cat mai bine energia.
In Curmatura ne intampina o turma de mioare si cei 6-7 caini aferenti care nu ne lasa in pace pana ce nu ne oprim din alergat si o luam la pas. Ne oprim sa facem poze si sa savuram momentul, caci de aici pana la Dunare ar trebui sa ne astepte numai coborare prin campie.
Imediat ce incepem coborarea aud un tipat din spate. Ma intorc si-l vad pe John intins pe jos, gandidu-ma ca s-a asezat asa ca sa prinda vreo poza dintr-un unghi mai special, dar imi dau seama ca nu-i de bine. S-a impiedicat in bolovanisul de pe drum si a aterizat pe maini si barbie. Am o strangere de inima, dar Dumnezeu ne ajuta si scapa fara urmari.
Coborarea ne duce prin padure apoi prin Cheile Oltetului, trecem si pe langa pestera Polovragi si o luam spre Berbesti, sfarsitul unei etape, de 53km pe o caldura sufocanta.
Genunchiul mi-a dat de furca astazi pe coborare si abia dupa ce am masat cu gel anti-inflamator am reusit sa alerg ca lumea. Sper sa nu se agraveze...

Priveliste in sus pe Valea Latoritei

Parang 

Turma de mioare in Curmatura Oltetului

Alimentare in fata manastirii Polovragi la iesirea din Cheile Oltetului. (observati privirea pierduta)

Lunga coborare din Curmatura Oltetului ne pune la grea incercare picioarele.