TRR2013 etapa7 Cartisoara - Conacul Ursului
Dimineata, dupa cum ne anuntase inca de la Medias, apare la hotelul din Carta si Corin Zinz care vrea salerge alaturi de noi etapa de azi. Asa ca plecam in formula "3+1" la asaltul celebrei sosele Transfagarasan pe o vreme care se anunta frumoasa.
Totul incepe calm, pana trecem de Cartisoara unde diferenta de nivel devine importanta, dar
frumusetea peisajelor si racoarea padurii compenseaza. Urmarim constiinciosi nenumaratele serpentine si ne trezim la "Balea Cascada" - de unde privelistile impresionante ale cascadei si ale Vaii Balea se deschid in fata noastra. Sunt doar cativa nori agatati pe stanga vaii, dar Dumnezeu ne iubeste si ne permite sa ne delectam cu frumusetea peisajului. John si Elviera sunt extraordinar de impresionati de ceea ce se afla in jurul lor. Nu e de mirare, doar se stie ca tara din care vin ei, Belgia, este aproape plata!
Abia acum traficul se trezeste la viata si incep sa apara pe sosea din ce in ce mai multe grupuri de masini si motociclisti. Dar drumul este suficient de lat si de bun, asa ca
alergam linistiti in continuare.
Tot alergand, castigam inaltime si curand strapungem norii ce ne obturau vizibilitata spre partea finala a vaii. Se vede soseaua pana sus in caldarea Balei si incerc sa numar serpentinele, dar nu reusesc. Pierd sirul undeva de la 15 in sus, asa ca ma multumesc sa tin capul in pamant si sa alerg. Corin este de mult in fata, picioarele odihnite si antrenamentul lui de munte isi spun cuvantul.
Eu, Daniel si John ajungem in aceasi timp si cu mare bucurie la intrarea in tunel, pentru a ne angaja in traversarea celor 800m de intuneric.
Experienta e inedita, alergam alaturi de masini ale caror faruri ne fac sa pierdem notiunea de spatiu si sa avem de multe ori senzatia ca ne lovim de pereti.
La iesirea din tunel ne asteapta o ploaie torentiala. Din fericire, nu avem parte de fulgere si de tunete, iar plafonul noros este undeva la nivelul cel mai de sus al crestei, astfel ca inca putem sa admiram maretul peisaj.
Alergam incet pe coborare, atat din cauza ploii si a masinilor foarte numeroase, cat si pentru a ne menaja genunchii, care astazi au "implinit" jumatate de TRR - distanta.
Cand ajungem la Conacul Ursului, locul de popas pentru seara aceasta, ploia se opreste si
iese soarele. Un sentiment placut sa stai la soare dupa o etapa atat de frumoasa!
Multumirile mele echipelor de suport si felicitari lui Tudor care a facut toata etapa de azi pe bike!!
Totul incepe calm, pana trecem de Cartisoara unde diferenta de nivel devine importanta, dar
frumusetea peisajelor si racoarea padurii compenseaza. Urmarim constiinciosi nenumaratele serpentine si ne trezim la "Balea Cascada" - de unde privelistile impresionante ale cascadei si ale Vaii Balea se deschid in fata noastra. Sunt doar cativa nori agatati pe stanga vaii, dar Dumnezeu ne iubeste si ne permite sa ne delectam cu frumusetea peisajului. John si Elviera sunt extraordinar de impresionati de ceea ce se afla in jurul lor. Nu e de mirare, doar se stie ca tara din care vin ei, Belgia, este aproape plata!
Abia acum traficul se trezeste la viata si incep sa apara pe sosea din ce in ce mai multe grupuri de masini si motociclisti. Dar drumul este suficient de lat si de bun, asa ca
alergam linistiti in continuare.
Tot alergand, castigam inaltime si curand strapungem norii ce ne obturau vizibilitata spre partea finala a vaii. Se vede soseaua pana sus in caldarea Balei si incerc sa numar serpentinele, dar nu reusesc. Pierd sirul undeva de la 15 in sus, asa ca ma multumesc sa tin capul in pamant si sa alerg. Corin este de mult in fata, picioarele odihnite si antrenamentul lui de munte isi spun cuvantul.
Eu, Daniel si John ajungem in aceasi timp si cu mare bucurie la intrarea in tunel, pentru a ne angaja in traversarea celor 800m de intuneric.
Experienta e inedita, alergam alaturi de masini ale caror faruri ne fac sa pierdem notiunea de spatiu si sa avem de multe ori senzatia ca ne lovim de pereti.
La iesirea din tunel ne asteapta o ploaie torentiala. Din fericire, nu avem parte de fulgere si de tunete, iar plafonul noros este undeva la nivelul cel mai de sus al crestei, astfel ca inca putem sa admiram maretul peisaj.
Alergam incet pe coborare, atat din cauza ploii si a masinilor foarte numeroase, cat si pentru a ne menaja genunchii, care astazi au "implinit" jumatate de TRR - distanta.
Cand ajungem la Conacul Ursului, locul de popas pentru seara aceasta, ploia se opreste si
iese soarele. Un sentiment placut sa stai la soare dupa o etapa atat de frumoasa!
Multumirile mele echipelor de suport si felicitari lui Tudor care a facut toata etapa de azi pe bike!!
3 Comments:
Bravo baieti! Presupun ca urcarea pe Transfagarasan a fost o parte grea din cursa, dar peisajele au meritat efortul. Cat despre Cabana Ursului, numai de bine, am vazut-o pe net, felicitari insotitorilor care s-au ocupat de cazare. Nu pot decat sa va urez sa fie vreme buna la coborare si "sa va tina genunchii". Deja m-ati facut sa imi fie dor sa revad aceste locuri. Numai bine Mery
Felcitari pentru terminarea a jumatate din Diagonala!!
Imi pare rau ca nu am ajuns sa alerg alaturi de voi :(
Transfăgărăşanul e la fel de semeţ precum Kathmandu Himalaya Solu Khumbu făcut de tine Şeban în urmă cu câţiva ani. Ce va urma?
Keep Walking,
Viorel D
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home