TRR2013 etapa1 Sighetu Marmatiei - Viseul de Sus

Ziua 1:

Ne trezim usor si plini de nerabdare, iar dupa un mic-dejun "din traista" ne indreptam spre gara sa-l recuperam pe alergatorul belgian: John insotit de fiica sa, Elviera. 

Cu 10 minute intarziere, trenul opreste scrasnind zgomotos si trezind o gara incremenita intr-o epoca trecuta. Privim putinii oameni care coboara din tren, cautand din priviri  pe prietenii nostri. Remarc un rucsac, dar cand dau cu ochii de figura celui care duce rucsacul am un mare soc : este Marian Chiriac (himself !!) , care tocmai ma anuntase vineri ca trebuie sa renunte la cele trei etape care intentiona sa le alerge din cauza unor motive personale serioase. Ei, asta da surpriza !!!!!!

Ne regasim si cu John si Elviera si mergem cu totii  in punctul de frontiera, ca sa incepem "regulamentar" - a se citi : din granita - alergarea. 

Un politist cam scortos ne interzice sa ne fotografiem in fata constructiei cu insemnele frontierei de Stat, dar nu reuseste sa ne strice buna dispozitie si plecam veseli, exclamand aproape la unison: "In sfarsit alergam!" 

Drumul merge la inceput de-a lungul Tisei, apoi continua prin sate in care domneste o liniste suspecta pentru noi, obisnuiti mai degraba sa ne ferim de masini decat sa vedem oamenii imbracati frumos "de duminica" , ce se indreapta catre biserica. 

Masinile sunt foarte rare, iar asfaltul neted - proaspat turnat - ne imping de la spate, asa incat nici nu simtim cand trec primii 20 km. Trecem de Rona de Sus si Rona de Jos, apoi incepem sa urcam prin padurea Ronisoara la umbra copacilor, exact in momentul in care soarele incepe sa ne arda. 

Odata ajunsi in satul Petrova, intalnim alaiul satenilor care ieseau de la slujba de duminica,  Barbatii in costume sobre si camasi albe imaculate, iar femeile in fuste si ii inflorate. Suntem priviti cu oarecare interes si salutam pe toata lumea ca sa nu parem prost crescuti. Oamenii sunt zambitori si foarte vorbareti... Sunt foarte mandri de "tara" lor si se lasa fotografiati cu bucurie in costumele lor traditionale.

Cam la intrarea in Viseul de Jos, km 50,  incepem sa alergam "prin zid". Picioarele devin grele, numaram bornele si nu mai vorbeste nimeni. Trecerea prin centrul animat al Viseului de Sus ne ajuta sa depasim momentul. 

Oprim alergarea dupa 62 de km in fata la Hotel Gabriela, unde ne vom si caza. 

Aici, tinutele elegante ale oamenilor veniti la o nunta contrasteaza puternic cu echipamentul nostru transpirat, dar noi nu ne plangem.

Stare: obosit dar bucuros