2011 06 25 TRR etapa 7 Intorsura Buzaului-Satu Nou(Halchiu)
Si cu voia Domnului am ajuns la jumatatea drumului.
O zi de care ne-a fost frica din cauza anunturilor despre vreme. Dar nu a fost chiar asa de rau.
A plouat peste noapte, dar la ora 6:11 cand am plecat, ploaia s-a oprit. Am "pedalat" destul de bine pana intr-o sea de unde am inceput sa coboram spre depresiunea Brasovului.
Pe coborare piciorul m-a chinuit rau de tot, asa ca la unul din punctele de alimentare mi-am improvizat un bandaj de compresie si am inceput sa alerg numai pe pietrisul de pe marginea drumului ca sa reduc socul produs de impactul cu bitumul. A fost mai bine.
Ne-am intalnit si cu Tudor Butu care a plecat la 3 dimineata din Bucuresti ca sa alerge alturi de noi o buna parte din etapa. Tocmai la timp ca a inceput ploaia, care toata ziua ne-a hartuit.
Apoi ne-am intalnit si cu Hadrian Lupu, venit cu bike-ul sa ne insoteasca si sa ne incurajeze.
In rest, am trecut prin destule peisaje tipice pentru depresiunea Brasovului, cu sate curate, munti imbracati in ceata si nori amenintatori de jur imprejur.
A fost prima data cand am simtit nevoia sa imbrac vesta reflectorizanta ca sa ma simt "safe" pe marginea drumului.
Moment emotionant pentru Daniel, care dupa ce a terminat cu brio prima jumatate a Diagonalei, trebuie sa plece din cauza obligatiilor de servici. Am ramas 3 alergatori, 4 insotitori si un biker, care vom incepe maine partea a doua.
56km 6h30min.
O zi de care ne-a fost frica din cauza anunturilor despre vreme. Dar nu a fost chiar asa de rau.
A plouat peste noapte, dar la ora 6:11 cand am plecat, ploaia s-a oprit. Am "pedalat" destul de bine pana intr-o sea de unde am inceput sa coboram spre depresiunea Brasovului.
Pe coborare piciorul m-a chinuit rau de tot, asa ca la unul din punctele de alimentare mi-am improvizat un bandaj de compresie si am inceput sa alerg numai pe pietrisul de pe marginea drumului ca sa reduc socul produs de impactul cu bitumul. A fost mai bine.
Ne-am intalnit si cu Tudor Butu care a plecat la 3 dimineata din Bucuresti ca sa alerge alturi de noi o buna parte din etapa. Tocmai la timp ca a inceput ploaia, care toata ziua ne-a hartuit.
Apoi ne-am intalnit si cu Hadrian Lupu, venit cu bike-ul sa ne insoteasca si sa ne incurajeze.
In rest, am trecut prin destule peisaje tipice pentru depresiunea Brasovului, cu sate curate, munti imbracati in ceata si nori amenintatori de jur imprejur.
A fost prima data cand am simtit nevoia sa imbrac vesta reflectorizanta ca sa ma simt "safe" pe marginea drumului.
Moment emotionant pentru Daniel, care dupa ce a terminat cu brio prima jumatate a Diagonalei, trebuie sa plece din cauza obligatiilor de servici. Am ramas 3 alergatori, 4 insotitori si un biker, care vom incepe maine partea a doua.
56km 6h30min.
5 Comments:
Ne pare rau ca incepi sa ai probleme de sanatate, poate aveti nevoie de o pauza macar de o zi la jumatatea cursei sa va refaceti puterile.
Deja va departati de casa si o sa fie din ce in ce mai greu.
Dar, indiferent pana la ce nivel ajunge cursa asta, chiar daca nu vedeti luminita de la capatul tunelului, tot e o mare realizare, nu stiu cati au reusit performanta asta.
Noi suntem alaturi e voi si va sustinem.
Nelu iti transmite curaj, curaj si iar curaj.
Va pupam Mery, Nelu, Andrei si Laura, si.. Vladut care e acum la noi (e la laptopul lui Andrei se amuza cu Vacanta Mare)
Nu stiu daca e jumatatea plina sau cea goala. Si nu e important.
Oricum treci de jumatate si cand iei si cand pui.
Ce lasi in urma iti deschide calea catre inainte.
Si pentru ca tu nu faci lucruri mici, aceasta jumatate a cursei implinita azi, este doar un sfert din ce-ti vei propune maine.
Imi doresc sa-ti treaca durerile care-ti fac probleme.
Vei incheia cursa cu bine.
La mai mare Serban.
Viorel
eu cred ca ai suficiente resurse Serban sa termini intreg traseul...
Poate te-ai gandit cu siguranta la multe scenarii / variante...
Da, pot sa apara intinderi sau altele de genul asta...
Ai putea eventual sa imparti traseul unei zile in doua, cu o pauza mai mare pe la jumatate: odihna, somn, alimentare, masaj, etc. chiar daca asta implica, e adevarat, mai mult soare / mai multa caldura...
BRAVO ! Va admir foarte mult pt ceea ce faceti, atat pt traversarea propriu-zisa, mai mult de un maraton zilnic timp de 2 saptamani, cat si pt faptul ca declarati atat de franc: E viata mea, o alerg cum vreau eu.
Toate panzele sus si vant din pupa!!!
Phoa! Ce frumos o fi sa iti iei viata la picior si sa dai un sens pozitiv egoismului expresiei: "ca asa vreau eu".
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home